Dacă nu aţi gustat până acum fructele, este timpul sa o faceţi.
Planta este originara din Kamtchatka, Estul Siberiei si face parte din familia CAPRIFOLIACEEA. Este un arbust cu frunze căzătoare cu creştere sub forma de tufa cu înălţimea de 1,5 – 1,8 m si lăţime de 1,2 m, foarte rezistenta la ger -40 grade, dar in acelaşi timp si la seceta.
Lonicera Caerulea este originara din Kamtchatka, Estul Siberiei si face parte din familia CAPRIFOLIACEEA. Este un arbust cu frunze căzătoare cu creştere sub forma de tufa cu înălţimea de 1,5 – 1,8 m si lăţime de 1,2 m, foarte rezistenta la ger -40 grade, dar in acelaşi timp si la seceta, cu o durata de viaţa de pana la 30 ani.
Înfloreşte la începutul lunii aprilie, fiind prima planta care ne oferă fructe proaspete si savuroase cu un conţinut mare de vitamine. Florile sunt hermafrodite (prezintă organe feminine si masculine) fiind polenizate de albine. Pentru o polenizare mai buna este indicat sa se planteze mai multe varietăţi (cel putin doua).
Fructele sunt lunguieţe si se aseamănă la gust si culoare cu afinele, de aceea planta o regăsim si sub denumirea populara de Afin Siberian, fructele se pot consuma proaspete sau congelate, din ele se pot face dulceţuri, siropuri, sucuri si vin.
Beneficiile consumului fructelor de lonicera
- Ajuta la scăderea tensiuni arteriale
- Compuşi conţinuţi in fructe sunt folosiţi in tratarea bolilor orale
- Îmbunătăţesc acuitatea vizuala
- Reduce adeziunea bacteriana la nivelul mucoasei tractului urinar
- Protejează organismul de efectele nocive ale UV-A si UV-B
- Sunt eficiente in prevenirea cancerul si ameliorarea efectelor secundare in timpul chimioterapiei
- Îmbunătăţesc echilibrul microflorei intestinale
- Foarte eficient in combaterea răcelilor
Datorita proprietăţilor benefice sănătăţii, fructele de Lonicera Caerulea sunt apreciate atât de consumatori cat si de oameni de ştiinţa si nutriţionişti.
O dieta bogata in antioxidanţi este importanta in prevenirea si tratarea multor boli si in atenuarea efectelor secundare ale medicamentelor (nisip et al. 2009).
