Cele mai multe cazuri de discriminare judecate în instanțele de drept comun din România au legătură cu relația angajat-angajator. Unii recrutori, erau (înainte de pandemie) mai presus de lege. Concepția celor mai mulți candidați care au interacționat cu oamenii departamentelor HR este aceea că adesea, recrutorul era legiuitorul organizației, singurul pe care trebuia să-l convingi că meriți să intri pe ușa instituției.
Ca să nu alunecăm în patima generalizării și având câteva experiențe proprii care confirmă cele mai multe expresii de dezamăgire citite pe platforme profesionale precum LinkedIn, împărtășesc această concepție.
Ne propunem în prezentul articol să oferim câteva clarificări de ordin juridic în materia discriminării, cu precădere în folosul recrutorilor dar și în folosul candidaților care aplică la joburile disponibile publicate de organizații. În demersul nostru vom pleca de la câteva observații publicate de pe LinkedIn de un recrutor cu experiență din România:
„Am văzut multe companii care șterg automat CV-urile candidaților care vin de la universități particulare, când e vorba despre începători. E aceasta o discriminare în sensul prevăzut de legislația în vigoare? [...] Te poate da un candidat în judecată dacă-i spui (sau considera el) că l-ai rejectat doar pentru că a făcut o facultate privată?”
Mai multe pe Start-up
