Competentele terapeutului ABA e un articol pornit din intrebarea unui parinte si din discutiile cu cativa analisti in ultimele zile. Teoretic intrebarea si discutiile nu au legatura. Sau cel putin nu au, la o prima vedere. Parintele despre care vorbesc se intreba cum se face ca terapeutii ABA (chiar si cei care au facut formari de scurta durata si si-au luat acreditarea RBT) nu au multi dintre ei nicio idee despre evaluari de abilitati de genul ABLLS sau Vb-Mapp sau Carolina. Pentru ca urmatoarea intrebare, logica de altfel era cum se vor descurca astfel de terapeuti sa improvizeze sau sa intervina daca copilul pierde achizitii sau daca ceea ce este implementat in interventia copilului, nu functioneaza.

Realitatea e ca de cele mai multe ori parintii continua sa ignore realitatea ori, din lipsa de informatii, se lasa amagiti de o cale mai usoara. Oameni buni, exista terapeuti excelenti, unii dintre ei care fac minuni si care pur si simplu, dincolo de aplecarea nativa au si invatat sa-si foloseasca talentele ca sa-si maximizeze rezultatele. Doar ca si ei, fara sa vrea, sunt limitati de lucrurile pe care le stiu. Intorcandu-ma inapoi, la intrebarea parintelui cu pricina: un terapeut nu trebuie sa stie sa faca o evaluare de abilitati. Nu asta e menirea unui terapeut. Tot asa cum nu trebuie sa stie sa faca un PIP. Un terapeut ABA trebuie sa fie impecabil in a citi si aplica un protocol, la indicatiile analistului, trebuie sa fie imaginativ la gasi recompensele potrivite, la a trece cu usurinta de la DTT la IT, de la a inventa cel mai putin intruziv dar in acelasi timp eficient prompt, la a stii sa colecteze date sau a da feedback parintelui in vederea generalizarii oricaror elemente din PIP. Si multe multe altele. Dar in niciun caz nu e responsabilitatea lui sa faca o evaluare de abilitati sau sa creeze un PIP bazat pe o evaluare, nu e responsabilitatea lui sa ajusteze curricula sau sa faca o analiza functionala a unor comportamente problema si sa gandeasca o interventie.

O echipa ABA e formata din terapeut(a) sau terapeuti si analistul comportamental, care coordoneaza interventia. Nici terapeutii nu pot exista fara analist (coordonator), nici analistul fara terapeuti. Dar sigur nu sunt unul si aceasi persoana daca vorbim despre interventia ABA asupra copiilor cu autism. Diferenta o fac, de cele mai multe ori, anii de specializare. Un analist a terminat facultatea, apoi a lucrat minim 2-3 ani ca si terapeut ABA sub supervizarea unui analist comportamental, apoi a facut un master, apoi a facut postuniversitarul/masterul de analiza comportamentala aplicata circa doi ani, la Bucuresti sau Timisoara. E un proces lung si care implica extrem de multa munca si studiu. Si nici macar atunci, dupa ce a terminat formarea, studiul si invatatul nu s-au oprit. De obicei un analist, daca e super mega rapid devine un analist incepator dupa 5-7 ani. 5-7 ani dupa ce a terminat facultatea!!! Prin comparatie, un terapeut RBT are 40 de ore de teorie. E minimul acceptabil ca sa intelegi cu ce se mananca implementarea unui protocol ABA din PIP (planul de interventie personalizat). Doar ca sa poata face o evaluare de abilitati (care btw, nu se face pe interviu ci verificand fiecare abilitate in parte, 544 la numar in ABLLS spre exemplu) corecta si sa stie cum sa verifice fiecare abilitate si apoi sa interpreteze lucrurile in context... are nevoie de un training separat si de zeci (da, zeci!!) de evaluari facute in prezenta unui analist. Cea mai simpla evaluare de abilitati dureaza 6-9 ore, in trei zile diferite. Asta inseamna ca dupa ce a facut un training si are cunostintele minimale ca sa poata evalua singur un copil, are nevoie de-un minim de 10 evaluari facute impreuna cu un analist. Ceea ce inseamna impreuna cu interpretarea la vreo 150 de ore doar pe evaluari. Adica asa, in medie doar pe evaluari cateva luni! Nimic altceva decat evaluari. Sau ani daca vorbim de o evaluare din cand in cand.

In alta ordine de idei, lucrurile evolueaza. Nimic nu sta pe loc in domeniul asta. Absolut nimic. Totul se cizeleaza. Sau apar alte tehnici. Care sunt mai eficiente. Pentru ca de fapt toata lupta e cu timpul si cu eficienta predarii. Asta e tot. Cat de repede reusesc sa-l invat noi abilitati pe cel mic. Si culmea, nu vorbim despre abilitati academice. E mai important ca un copil sa stie sa se joace si sa aiba comportamente sociale adecvate decat sa stie culorile, sa numere sau chiar sa vorbeasca. Fiecare lucru vine la timpul lui.