Este o metodă foarte eficientă de acţiune terapeutică asupra organismului uman cu ajutorul unor cutii speciale cu efect vacuum. Sub influenţa **masajului vacuum ** se creează o presiune, amplificând fluxul sanguin spre punctele biologice active (puncte în acupunctură). Terapia vacuum îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi a fluxului limfatic, îndepărtează stagnarea în ţesuturi. Masajul vacuum îmbunătăţeşte metabolismul şi accelerează procesele de regenerare, elimină toxinele şi substanţele nocive din organism.

Se aplică ulei pe suprafața corpului, unde se vor pune 1-2 ventuze, în funcție de sensibilitate și se vor face mișcări longitudinale, transversale, zigzag, spiralate. Timpul aplicării masajului -- de la 3-10 min. pe o zonă. Procedura se va efectua o dată la 2-3 zile.

În cazul, în care se vor aplica 1-30 de ventuze pe o zonă, în funcție de sensibilitate, ventuzele se vor lăsa să acţioneze nu mai mult de 10-15 min. O cură de tratament durează 5-10 zile o data la 3-4 zile (individual). Echimozele apărute vor dispărea în 5-8 zile (individual) . Ventuzele folosite în mod tradiţional sunt confecţionate din bambus, porţelan sau sticlă şi se aplică, folosind o flacără, care se introduce pentru scurt timp în interiorul ventuzei, care se va aplica in clipa următoare pe piele. Pe măsură ce aerul cald din interior se răceşte forţa sucţiunii trage sângele la suprafaţă, formându-se o vânătaie. În prezent, pe lângă **ventuzele tradiţionale ** aplicate cu flacără, mai există şi ventuze care se aplică cu ajutorul unui dispozitiv ce aspiră aerul din interiorul ventuzei printr-o valvă sau ventuze ce au ataşată o pară de cauciuc care, apăsată fiind, elimină o parte din aerul conţinut în ventuză şi astfel scade presiunea din interior. În general, aceste tipuri de ventuze sunt confecţionate din material plastic. Există şi ventuze confecţionate din cauciuc, ce funcţionează pe acelaş principiu.

Odată ataşată de tegumente, datorită zonei de presiune scăzută ce se creează în vecinătatea ţesuturilor, pielea şi ţesutul subcutan sunt aspirate în interiorul ventuzei. În acelaşi timp şi datorită aceleiaşi diferenţe de presiune, are loc şi o dilatare a vaselor de sânge, se deschid capilarele şi se acumulează sânge în vasele sanguine locale. Dacă diferenţa de presiune nu este foarte mare, timpul de aplicare nu este foarte îndelungat iar permeabilitatea capilară este normală, sângele se va acumula în capilarele dilatate fără să se extravazeze, iar după scoaterea ventuzei, în interval de 1-2 ore, circulaţia locală va reveni aproximativ la starea anterioară. Dacă, însă, permeabilitatea capilară este crescută, capilarele sunt fragile, sau diferenţa de presiune este foarte mare şi timpul de expunere la aceasta e prelungit, are loc o extravazare mai mică sau mai mare, ce va duce la formarea unei echimoze pe locul unde a fost aplicată ventuza. Această echimoză nu este dureroasă, cum sunt cele posttraumatice, deoarece ţesuturile nu au fost strivite, şi dispare în acelaşi ritm ca orice altă vânătaie. În medicina tradiţională chineză, efectul ventuzelor este descris astfel: elimină frigul patogen, dezobstruează meridianele, stimulează circulaţia locală a Qi-ului (energiei) şi sângelui, antialgic.

Aplicarea de ventuze se foloseşte, în special, în boli în care tulburările energetice includ prezenţa frigului, stază a sângelui, dureri, parestezii, redori pe traiectul meridianelor. Este vorba, în special, de pacienţii cu artralgii, mialgii, contracturi musculare, nevralgii de diferite etiologii. Chiar şi unele deficite neurologice pot avea indicaţie pentru aplicarea de ventuze. Pe de altă parte, datorită efectului decongestiv şi imunostimulator, pot fi aplicate şi la bolnavii cronici şi în boli respiratorii acute. În medicina tradiţională chineză ventuzele se aplică pe acele puncte de acupunctură, care sunt indicate în sindromul diagnosticat la pacient şi a căror locaţie anatomică permite aplicarea lor. În sindroame dureroase, însă, este eficientă şi aplicarea ventuzelor pe punctele dureroase, punctele trigger sau de-a lungul traseului de iradiere a durerii. Ventuzele nu pot fi aplicate pe pielea lezată (cu excepţia cazului, în care dorim să practicăm sângerarea punctului respectiv şi l-am înţepat sau scarificat în prealabil, în acest scop), nu se aplică pe pielea iritată, cu erupţii, eczeme, cruste etc., pe nevi, sau pe extremităţi, faţă, sâni. Aplicarea de ventuze se poate însoţi şi de alte manevre terapeutice. De exemplu: aplicarea ventuzei pe un punct de acupunctură, având inserat un ac; aplicarea ventuzei pe un punct, care a fost puncţionat, cu scopul de a provoca sângerarea acelui punct, prin efectul de sucţiune; asociere cu electropunctură, laser, etc; există ventuze ce au ataşat un mic magnet în interior şi, astfel, combină efectul ventuzei cu cel al magnetoterapiei etc.

În afară de apariţia echimozelor pe locul aplicării, ceea ce nu constituie un efect advers, decât cel mult din punct de vedere estetic, singurul incident, care apare la pacienţii cu pielea mai sensibilă, este formarea unor mici vezicule cu lichid clar, foarte superficiale, datorită diferenţei de presiune între ţesuturi şi interiorul ventuzei. Aceste vezicule se vindecă fără cicatrice în circa o săptămână, nu necesită decât aplicarea unui antiseptic şi păstrarea curată a zonei, dar, desigur, nu vom mai aplica ventuze pe zona respectivă până la vindecarea lor completă. Diferenţa de presiune, pe care o creează o ventuză, depinde de mai mulţi factori: ea creşte direct proporţional cu mărimea ventuzei, cu intensitatea flăcării, pe care am folosit-o la aplicare şi cu rapiditatea, cu care am aplicat ventuza pe piele după ce am flambat-o. Riscul de apariţie a echimozelor şi veziculelor creşte direct proporţional cu timpul cât acţionează ventuza. Dacă avem motive să credem că pacientul riscă să dezvolte vezicule, vom aplica ventuze mai mici, vom folosi o flacără mai mică, le vom aplica puţin mai lent şi le vom lăsa pe loc mai puţin timp.

https://scoalademasaj.md/