Știai că 60% dintre meseriile/profesiile pe care le vor avea copiii noștri nici nu au fost inventate încă? Știai că, la 5 ani, 90% dintre copii se încadrează în categoria „foarte creativi?”; Știai că, la 7 ani, 10% dintre copii se încadrează în categoria „foarte creativi?”; Știai că, între 8 și 45 de ani, doar 2% dintre persoane se încadrează în categoria „foarte creativi?”

Însuși Mihai Eminescu spunea demult că „oamenii învățați, dar fără talent propriu,adică purtătorii științei moarte, mi-i închipui ca o sală întunecată, cu o ușă de intrare și una de ieșire. Ideile străine intră printr-o ușă, trec prin întunericul sălii și ies prin cealaltă, indiferente, singure și reci. Capul unui om cu talent este ca o sală iluminată, cu pereți și oglinzi. Din afară vin ideile, într-adevăr, reci și indiferente, dar ce societate, ce petrecere găsesc!”

Ei, bine, se ridică în mintea noastră anumite întrebări: „Cum facem ca ideile pe care le vor întâlni copiii noștri să găsească „o petrecere” pe cinste în mintea acestora?”; ”Dacă 60% dintre meseriile și profesiile de maine nici nu au fost inventate încă, cum vor putea face fată copiii noștri, cum se vor adapta ei la acestea și cerințele lor?”; „Dacă doar în numai 2 ani procentul copiilor care se încadrează în categoria „foarte creativi” scade cu 80%, cum putem face ca acest procent să scadă și ce factori determină o creștere atât de mare a acestui procent? Dar, înainte de toate aceste întrebări, dragă părinte, un lucru rămâne foarte evident: copiii noștri sunt foarte creativi. Numitorul comun al răspunsurilor tuturor acestor întrebări este creativitatea! Dar creativitatea este doar un concept foarte larg, greu de conceptualizat și măsurat. Manualul de psihologie de clasa a x-a spune că „creativitatea este o combinație de însușiri psihice care, în condiții favorabile, poate conduce la generarea unor produse noi și de valoare pentru societate.” Destul de vagă această definiție din care s-ar putea să nu pricepem mare lucru.

Ce înseamnă să fii creativ? Orice idee nouă, creație – fie că se manifestă în artă, poezie, muzică sau știință- care este pur și simplu ALTFEL, care iese din tiparele cotidianului, care revoluționează un domeniu și care duce la progres este considerat creativ. Orice persoană care „produce” astfel de creații este considerată creativă. Care este atributul creativității, atunci? Consider că doar atributul „ALTFEL” este suficient pentru a putea descrie creativitatea. Dar cum putem gândi „altfel”, cum putem ieși din tiparele cotidianului? Cum ne putem desprinde de barierele impuse zi de zi? Cum putem face „ALTFEL” lucrurile?

Învățând copilul, de mic, să fie creativ, îl vei ajuta să-și transforme mintea într-o adevărată „sală de petreceri a ideilor”, unde acestea nu vor mai trece ca printr-un coridor, ci vor intra și vor găsi acolo alte și alte idei, brate, care le vor îmbia la dans și „voie bună” (a ideilor, firește), îl vei învăța să gândească altfel, să fie cat mai flexibil, să se adapteze cat mai ușor la cerințele vieții, să găsească soluții care mai de care mai „trăsnite”, care-i vor asigura integrarea într-o lume în perpetuă mișcare și schimbare.

Și dacă evidenta este evidentă, trebuie să începem să-i „antrenăm” pe cei mici în acest joc al fanteziei. Altfel spus, te invit să filosofezi împreună cu piticul tău de 4-5 ani. Vei fi surprins să afli cat de trăsnita pot fi răspunsurile lui, cat de originale și mature pot fi acestea! Da, copiii spun lucruri trăsnite, însă, pe lângă partea amuzantă, vei descoperi originalitatea modului de gândire alimentată de curiozitate și imaginație. Cum și filosofia presupune mult exercițiu, același lucru vi-l propun și eu.

Încă înainte de a verbaliză și tot timpul după aceea, te rog să-i incurajezi orice încercare de a face ceva nou (sub supravegherea adultului, bineînțeles, dar nu-i frânge aripile), iar începând din momentul în care verbalizează și poate lua un creion/pix în mânuță, încurajează-i orice tip de creație.

De exemplu, dimineața, la micul dejun, după ce mușcă de fiecare dată din felia de pâine, joacă-te de-a „ce-a mai rămas?”, încurajează copilul să spună cu ce crede el că se aseamănă bucata care a mai rămas. Spune și tu părerea ta.
De asemenea, în plimbările voastre zilnice, puteți admira norii și puteți spune fiecare dintre voi cu ce credeți că seamănă ei, le puteți da un nume și chiar puteți crea o poveste. Puteți realiza activitatea „desene fără sfârșit”. Cum faceți asta? Pe o foaie de hârtie, începe tu prin a „mâzgăli” ceva cu creionul, copilul trebuind să completeze ceea ce ai făcut tu, apoi tu completezi ce a desenat el și tot așa. Când decideți amândoi să vă opriți, puteți să spuneți fiecare ce vede în acel desen și să-i dați un nume. Poți pune întrebări „magice” („Dacă ar fi să ai în camera ta o ușă secretă, unde ar duce ea?”, „Ce ai găsi acolo?” etc) sau poți citi o poveste și poți pune întrebări haioase pe marginea acesteia.

Și pentru că suntem în lumea copilăriei, fie că suntem mici sau mari, cui nu-i plac poveștile? În mașină, la plimbare în parc sau acasă, pe canapea sau pe covor, puteți construi povești „A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. Într-un regat fermecat trăia un rege pe nume....” Fiecare dintre voi, cei prezenți, va trebui să completați povestea, spunând câte o propoziție. Puteți scrie sau înregistra povestea, pentru a o putea modifica ulterior sau să vă amuzați de ceea ce-a ieșit.

Tot în lumea poveștilor dacă rămânem, poți construi povești inversate „Vulpea păcălită de urs”, „Scufița verde” sau „Regina și cei 8 pitici” sau, plecând de la câteva cuvinte date, să construiți o poveste: „Uite, hai să inventăm o poveste în care să avem cuvintele pădure, frunze, copil, melc sau cuvintele carte, bibliotecă, minunat. Pentru cei mai mărișori, te poți juca cu silabele, le poți suci cum vrei în cuvânt: ma-și-nă; re-pe-de; tă-vă-luc.

Un alt exercițiu poate fi „Imaginează-ti că ești...”. Tu poți da copilului diferite roluri (din poveștile pe care i le-ai citit sau poate fi chiar personajul lui preferat), poate fi unul dintre cele 4 anotimpuri, poate fi Pământul sau Universul (în funcție de vârsta copiilor). Copilul se poate comporta ca și cum ar fi acel personaj, ar putea vorbi exact ca el, și-ar putea imagina conversații cu alte personaje.„Găsește rima” poate fi un exercițiu la fel de distractiv! „Pisicuța mea cuminte/.......”; „Timpul este ca o floare/.........”; „Cerul stă să plouă/...............”; etc.

Creează ghicitori (fii tu primul care dă tonul); când copilul creează ghicitoarea, prefă-te că nu știi răspunsul și oferă-i lui satisfacția de a se simți „mai știutor” decât tine. "Hai să vedem ce nume de obiecte, lucruri sau ființe ne trec prin minte acum. Bine! Hai să spunem despre el ceva ce nu s-a întâmplat, ceva ce nu se poate întâmpla sau chiar ceva real.”

Creativitatea presupune, pe lângă a pune imaginația „la lucru” sau „la joacă”, dezvoltarea spiritului observației, astfel că jocurile în care copilul trebuie să găsească diferențele sunt excelente în acest sens. Gândirea logico-matematică și perspicacitatea fac parte integrantă din procesul creativității. Problemele pe care le puteți găsi în culegerile de matematică sau în revistele pentru copii sunt un exercițiu foarte bun. Iată un tip de astfel de problemă de perspicacitate: „Imaginează-ti că tu ești căpitanul unui vas. Pe vas sunt 10 mateloți și 23 de călători. Ce vârstă are căpitanul?”.

Lesne se înțelege că fiecare dintre noi avem potential creativ, iar copiii mai cu seamă decât adulții. Astfel, creativitatea este pentru cine își educă această abilitate, nu doar pentru artiști!
 

Mirela Țigănaș - psiholog clinician specialist/psihoterapeut
Contact: 0751291115, [email protected]
www.psymind.ro