Cartile sunt precum o alta viata in viata ta. Tablou in tablou. Povestea unui personaj dubios, pe care nu l-ai mai intalnit niciodata, nici la coada la casieria hipermarketului, nici la serviciu, nici macar din greseala nu ai dat vreodata peste el la metrou.

Cu toate acestea, este suficient sa dai la o parte coperta si sa parcurgi doar cateva pagini amarate, pentru ca o armata de straini sa se insinueze in viata ta, sa o inghita, sa o regurgiteze si sa nu mai fie niciodata la fel. Cu fiecare carte deschisa, viata ta se mai schimba un pic.

Ai mai primit pe cineva langa tine: personaje care iti provoaca repulsie sau pe care le iubesti deopotriva, personaje de la care ti-ai fi dorit sa mostenesti niscaiva trasaturi - pacat insa ca sunteti cunostinte, nu si rude.

De fiecare data cand deschizi o carte, o insiruire de straini isi asteapta cuminti randul la coada pentru a intra in viata ta. Iubeste-i deopotriva, invata ce este bun de la cei buni si invata ce este binele de la cei rai.

Si mai presus de toate, nu te simti niciodata vinovat cand folosesti viata din viata ta pentru a fugi in irealitatea imediata. Nu este un act de lasitate, ci un act de auto-conservare. Si un act de cultura, pentru unii, cei care citesc cu mintea.

Beletristica reprezinta viata in toate formele, avatarurile si metamorfozele ei si nici macar nu se limiteaza aici, ci incalca hotarat granitele fanteziei pentru a o exploata, ravasi, explora, pana cand acestea se risipesc ca un fum de tigara. Cartile reprezinta libertatea si eliberarea in acelasi timp.

De curand, mi-am dat seama ca indiferent ce am face, oricate experiente am avea si in oricate tari ne-am plimba, indiferent de numarul de copii sau nepoti pe care l-am avea, viata nu ar fi la fel de bogata fara savoarea unica a cartilor… Viata ta se impleteste cu cea a autorului, care isi impleteste la randul lui existenta cu cea a personajelor pe care le-a creat si care il vor intovarasi pana la sfarsitul vietii.

Si daca te gandesti ca mai sunt cateva milioane de oameni care se imprietenesc cu acelasi autor si cu aceleasi personaje, putem spune ca gasca lectorilor formeaza cea mai vasta retea sociala din istoria omenirii.

Zilele trecute, in timp ce parcurgeam ultimele file ale romanului “Hotul de carti” (Markus Zusak) am dat peste cateva pasaje care mi-au mers la “casa sufletului”, cum ar spune matusa mea. Cartea va sta la dispozitie pe booksonline.ro, alaturi de alte titluri de top. "Gandurile unei fete despre 13 ani", "Un hot de carti", "Despre adevarata lor putere":

“Il vazuse pe fratele ei murind cu un ochi deschis si cu unul inca visand. Ii spusese adio mamei sale si si-o imaginase singura, asteptand un tren care s-o duca acasa, spre uitare. O femeie de sarma se asezase pe jos, strigatul ei rostogolindu-se pe strada pana cand a cazut piezis ca o moneda avida de miscare. Un tanar a fost spanzurat de o funie facuta din zapada la Stalingrad. Il vazuse pe pilotul din bombardier murind in carcasa metalica. Il vazuse pe barbatul evreu care ii oferise de doua ori cele mai frumoase pagini din viata ei mergand spre un lagar de concentrare.

Acele imagini erau lumea si bolboroseau in ea, in timp ce statea cu minunatele carti si titlurile lor ingrijite. Fierbeau in ea pe cand rasfoia paginile care debordau de paragrafe si cuvinte.

“Nenorocitelor, se gandi. Nenorocitelor frumoase.Sa nu ma faceti fericita. Va rog, nu ma coplesiti, amagindu-ma ca vreun lucru bun poate sa iasa din toate astea”.….Smulse o pagina din carte si o rupse in doua.

Apoi, un capitol.

Curand, nu mai erau decat farame de cuvinte imprastiate printre picioarele ei si peste tot. “Cuvintele. De ce trebuiau sa existe? Fara ele, nu ar mai fi nimic din toate astea.”…