A lucra și a reuși în industria dansului este o misiune mai dificilă decât ați crede. Este una dintre cele mai competitive profesii. Personal, salut inițiativa celor care doresc să aleagă această cale.
Reversul medaliei este acela că lumea dansului aduce bucurii intense, incredibile și sentimentul deplin al extazului pe care îl dorește orice persoană de la meseria lui. Dar ce se întâmplă atunci când durerea fizică umbrește experiența spirituală? Ca dansator, când este momentul să te retragi din această lume? Să nu mai mergi la audiții, să oprești antrenamentele, să ajungi să nu te mai identifici cu acest vis?
Gândurile și sentimentele evoluează și de cele mai multe ori, sunt în contradicție. Într-un moment, vă aflați în cel mai înalt punct al carierei , iar în următorul moment intervine sentimentul neputinței și amărăciunii, luând acele antrenamente suplimentare la locul de muncă și întrebându-vă când vă găsiți un timp de respiro. Atunci când aceste stări persistă, se instalează în ezitări și dubii.
Aceste conflicte interioare sunt reale și, totuși, dacă dansatorii sunt capabili să-și reanalizeze procesul de gândire, călătoria nu va mai fi atât de dificilă. Adevărul este că aspirația de a fi dansator nu este ceva la care se poate renunța atât de ușor. Reprezintă cine ești. Este ceva atât de profund, încât ar fi imposibil să te oprești din a performa, chiar dacă ai încerca. Nevoia de a te exprima prin dans este un har care nu poate fi luat sau trecut cu vederea. Nu poți renunța la el fiindcă constituie o parte din tine. Este ca procesul vital de a respira.
Industria media poate inocula de multe ori idei false sau preconcepute. Se consideră că aceasta este o lume unde starurile sunt ”gata-făcute” sau că există o singură modalitate de a ieși din anonimat și de a te afirma. Aprecierea din extrerior devine deodată mai importantă decât alimentarea nevoii interioare pentru mișcare și expresie. Dansatorii se simt condamnați la anonimat dacă nu sunt promovați într-un videoclip sau un turneu internațional, iar după câțiva ani de încercări, renunță mai repede decât au pornit pe acest drum.
Cu toate acestea, dacă dansatorii ar conștientiza că tocmai actul dansului este o călătorie prin definiție, ar privi lucrurile dintr-o altă perpectivă, mult mai luminoasă, iar oportunitățile ar putea să se extindă. Există atât de multe domenii în care dansatorii pot excela, pot să se simtă împliniți și să își valorifice calitățile native- de la lumea heath&Wellness, dezvoltarea comunității, educație, știință, psihologie și conferințe motivaționale…lista poate continua la nesfârșit! Există în prezent un număr în creștere de domenii artistice unde calitățile și expertiza dansatorilor pot fi utilizate pentru a inova și a aduce idei noi într-un sistem. Practic, acestea sunt alte moduri de a ”ieși la lumină”.
Astfel, totul se reduce la schimbarea de gândire/mentalitate. Cu cât dansatorii realizează mai devreme că dansul este în esență nevoia de expresie a corpului și a spiritului, cu atât acordul de a se mișca liber, de a face parte din acest process și de a savura experineța vine mai devreme. Renunțarea și abandonarea aceastui vis nu mai sunt opțiuni, iar ceea ce rămâne constituie esența magnifică, de neoprit a spiritului uman!
