Am tot zis ca scriu un sir de cateva articole despre cele mai uzuale confuzii in domeniul copiilor cu TSA si al analizei comportamentale.

Azi am fost tentat de tema “psihologului versus terapeut/coordonator ABA”. De fapt aici e mult mai complicat. Pentru ca automat intervine in subiect tema “terapeut versus coordonator” si “coordonator versus analist comportamental”. Prin urmare hai sa le luam pe rand. Si sa definim fiecare din meseriile astea. Poate asa se face lumina. Macar un strop.

Psiholog cu drept de libera practica (sau psihopedagogie speciala cu acelasi drept de libera practica). In clipa in care au terminat facultatea, dupa 3 ani, absolventii ies de acolo cu cateva notiuni palide despre mecanismele psihicului uman. Despre autism exista un seminar extrem de scurt in facultate iar despre interventia ABA, nimic. Inclusiv psihologia dezvoltarii copilului mic nu exista ca si curs de sine stator. Deci in clipa in care isi iau diploma, cu exceptia dorintei de a ii ajuta pe altii, din punct de vedere cunostinte in domeniul TSA sau al analizei comportamentale, absolventul de psihologie este la fel ca si un absolvent de inginerie mecanica din politehnica. Ca sa fiu mult mai exact, nu stie deloc ABA. Unii dintre ei, dupa ce au terminat facultatea sau in ultimul an, au norocul sa o ia pe drumul spre a deveni terapeut ABA. Adica sau urmeaza niste cursuri, sau lucreaza sub indrumarea unui coordonator, intr-un centru sau intr-un workshop, acasa, la o familie. Ceea ce, in aproximativ doi sau trei ani ii face sa aiba o idee despre ceea ce inseamna implementarea ABA. Sunt specialisti in ABA? Nu, nici pe departe. Dar se pot lauda cu statutul de terapeut ABA. Deci cititi-le cu atentie cv-ul cand e vorba sa-i angajati si scormoniti putin legat de cum au lucrat, sub indrumarea cui. Pentru ca a lucra sub indrumarea unuia care la randul lui nu are nicio specializare in ABA, va da masura in care ei au invatat ceva despre asta. Sau nu. Pentru ca din pacate, de obicei e nu. Nici macar faptul ca spre exemplu un trial de DTT (discrete trial teaching) care urmeaza sirul A (antecedent) – B (behavior/ comportament) – C (consecinta) trebuie neaparat sa se inchida intr-un fel, cei mai multi nici macar nu au idee si repeta la nesfarsit SD-ul (care tine loc de antecedent). Fara sa intru in detalii tehnice, daca nu au avut de la cine sa invete, nici nu au avut ce sa invete. Ceea ce mi se pare insa si mai important de subliniat e faptul ca doar calitatea de psiholog, nu il face terapeut ABA deloc.

Terapeut ABA este o alta meserie din domeniul analizei comportamentale aplicate si in mod particular, in zona copiilor cu TSA. Este unul din cei mai importanti jucatori in echipa din jurul unui copil atunci cand vorbim despre interventia ABA. De obicei are la baza facultatea de psihologie sau de psihopedagogie speciala sau orice alta facultate umanista care-si propune sa-i ajute pe ceilalti. Dar nu e o cerinta neaparata. Jobul terapeutului ABA este asemanator cu jobul unei asistente medicale. Respectiv pune in practica strategia si planul de interventie gandit de coordonator, pentru un anumit copil. Iar aici este o intreaga arta ca sa faci asta eficient. De cele mai multe ori depinde de coordonator si de expertiza lui ca un protocol sa fie bine scris si sa ia in considerare cele mai multe variabile. Dar in practica, de extrem de multe ori, chestia asta nu se intampla iar un terapeut ABA experiementat va sti cum sa puna in practica un protocol intr-un mod eficient pentru copil, chiar si in lipsa tuturor amanuntelor din partea coordonatorului. Cei mai buni terapeuti ABA sunt absolventii de psihologie sau psihopedagogie speciala care au lucrat 2-3 ani sub coordonarea unui analist comportamental cu formare de lunga durata in interventia ABA si au facut si ceva cursuri teoretice, macar 40-50 ore adunate. Este o meserie in care ai sau nu ai chemare. Rareori se intampla sa o faca pe termen lung cei care nu au chemare pentru domeniul asta. Pentru ca inseamna mult mai mult decat experienta si mult mai mult decat un job.

Coordonator versus Analist comportamental. Aici este exact ca in fabula: unii vor dar nu pot si altii pot dar vor doar uneori. Cam asa si in zona asta. Adica un analist comportamental poate fi oricand coordonator, un “coordonator” nu poate fi niciodata analist comportamental. Nu e vorba ca si analistii comportamentali sunt si ei … de structuri si trenduri diferite. Dar vorbim despre asta mai tarziu. Revenind insa, in Romania, am vazut de multe ori terapeuti ABA, chiar foarte buni unii dintre ei, care dupa 2-3-4 ani si-au luat titulatura de “coordonatori” si au inceput sa coordoneze familii in workshopuri sau si-au facut centre desi cunostintele lor in domeniul analizei comportamentale sunt … vagi. Pare o discrepanta in termeni pentru ca vorbeam despre terapeuti ABA buni si experiementati. Dar nu este. Tehnica de a introduce programe, cunostintele despre o curicula sau alta, vreo 200-300 de protocoale, vreo 40-50 de ore de teorie care te invata mecanismele din DTT (discrete trial) si IT (incidental teaching)/NET (natural enviroment teaching) sunt maximum pe care-l poti acumula in 3-4 ani de lucru pe branci in domeniul asta. Versus momentul iesirii de pe bancile facultatii de psihologie spre exemplu, este un plus enorm. Versus un analist comportamental, este o … pojghita de cunostinte in ABA. Asa, cam ca o foaie de ceapa. Multi dintre terapeuti, dupa 3-4 ani, mai ales daca sunt buni si cu chemare in zona copiilor cu TSA si a analizei comportamentale, au tendinta de a ajunge la plafonare. Si atunci iau decizia de a considera ca stiu suficient cat sa o ia pe drumul lor. Decizia asta nu e rea. Doar ca in lipsa de suport, respectiv scoala formala si cursuri de analist comportamental, te pune in pozitia de … a face ABA intr-un mod complet neprofesionist. Ca analist comportamental trebuie sa mai faci un master si un postuniversitar adica inca cam 700 de ore de scoala specializata si muuulte ore de supervizare ca sa poti spune ca ai o idee. Si chiar si atunci, faptul ca ramai in zona ta de confort si aplici cuminte tot ceea ce ai invatat sau continui sa studiezi, sa inveti permanent, poate sa faca diferenta intre a fi un bun analist comportamental sau unul mediocru. Desi pare ciudat, inclusiv un analist comportamental scolit in domeniul asta si acreditat (BCBA/BCaBA), nu stie tot. Nu are cum. Pentru ca de fapt, atunci când termina postuniversitarul/masterul de analiza comportamentala aplicata, tocmai ce-a zgâriat un strop, la suprafata, vopseaua domeniului ABA. Fiecare experienta, fiecare copil, e altfel. Prin urmare de fiecare data va trebui sa caute noi abordari, noi studii, noi tehnici validate. Domeniul se misca, se inoveaza, se schimba. E dinamic. Daca ramai blocat in chestii care erau valabile acum 20 de ani nu faci altceva decat sa te uzezi ca profesionist si sa ramai tare in urma…