Vitraliile sunt considerate de multe ori ca si o sticla vopsita, ele fiind insa adevarate compozitii decorative care sunt formate din niste bucati formate din stila colorata . Ele sunt dispuse in mod asimetric ori simetric, fiind legate cu ajutorul unor retele de plumb ce sunt prinse intre ele , fiind cu ajutorul unor tije metalice sau cu sasiului ferestri sau al usilor.
Aceste vitralii pot fi montate chiar in lemnul unei usii , chiar daca aceasta este la exterior sau la interior.
Atunci cand vorbim de originea sticlei vopsite numite vitralii , se poate afirma ca ea este pierduta undeva in istorie. Tehnica acestor vitralii a fost derivata chiar din fabricatia facuta asupra bijuteriilor si mozaicurilor si vitraliile care se fac in ziua de azi, cum le cunoastem totii, au aparut in momentul in care s-au construit bisericile, dintre ele, cele care sunt mai vechi existand inca din secolul al X-lea.
Tehnicile executiei acestor vitraliile au ramas neschimbate, in linii mari, inclusiv pana in ziua de azi , dupa ele sunt descrise de catre calugarul Teophilus, pe la milocul anului 1100.
Dupa aparitia acestui stil gotic , atunci cand bisericile au devenit mai inalte si luminoase, din ce in ce mai mult, a aparut si s-au folosite vitraliile dupa cum nu s-au mai intalnit pana acum.
Un calugar, avand numele Abbot Suger ce era cunoscut in cadrul manastirii St.Denis a fost acela care a reconstruit intreaga biserica a manastirii, oferind in acest fel exemple unde vitraliul a jucat un rol care a fost definitoriu.
Ceva mai tarziu, prin secolul al XV-lea cand era deja apogeul goticului, toate vitraliile devin cu precadere pictura si nu un element care genereaza numai atmosfera, ca si orice sticla vopsita. In acest fel, culorile erau ceva mai pale, iar figurile care erau reprezentate puteau sa acopere chiar toata fereastra , iar pictura a devenit mai sofisticata, tehnicile noi au fost descoperite si apoi redescoperite, permitand sa fie din nou redescoperite si detaliile galbene cat si pe cele care erau aurii.
Nervurile ce sunt din plumb si care pana in acel moment erau decorative si necesare , devin in mod brusc un rau necesar, camuflat prin intermediul compozitiei desenului.
Perioada de renastere a dus la o perioada cand vitraliile se cunosteau ca fiind doar o sticla vopsita, pictata.
Tehnicile dar si simbolismul lor original s-au dat uitarii iar vitraliul pictat a devinit accesoriu ce se regaseste in cadrul locuintelor dar si in cadrul bisericii inclusiv in cadrul cladirilor publice. Existaiu si semne heraldice foarte populare in cadrul epocii si realizarii pe fond transparent.
S-a ajuns prin secolul al XVIII-lea ca majoritatea vitraliilor sa se inlocuiasca cu o sticla vopsita iar informatiile cu privire la vitralii sa se piarda.
In secolul XVIII, in Anglia a putut fi revitalizata in privinta interesul manifestat fata de arhitectura gotica. Atunci s-au redescoperit tehnicile de lucru de istoricii amatori si oamenii de stiinta fiind scoase la iveala multe dintre secretele unde s-a produs aceasta sticla colorata cunoscuta si utilizata inca din acea perioada, pana in zilele noastre.
