Membrii societatii contemporane fug de spiritualitate. Acesta e aproape un truism, un fapt pe care il observam si pe care poate chiar il aprobam tacit. La ce ne trebuie spiritualitate, cand traim in era informatiei si a demistificarii totale?
Mai mult decat atat, cei care au o inclinatie spre spiritualitate sunt adesea priviti drept outsideri, catalogati ca fiind inutili societatii. Pe multi ii gasim la festivaluri de muzica electronica zgomotoasa, aflati sub influenta a diverse substante. E si aceea o forma de spiritualitate, chiar daca legata prea putin de cea specifica tarii noastre. Insa adevaratii outsideri sunt cei din manastiri, rareori sihastri, dar cu o preocupare sincera pentru natura divina, sporita poate de absenta ei din lumea care ne inconjoara.
Si apoi e Lumea credintei. Citita lunar de peste 80.000 oameni, revista – cu paginile ei „glossy” si cu un continut bogat si variat – este departe de a fi un outsider. Desi toti autorii care-i scriu randurile sunt manati de o credinta sincera, ei sunt perfect constienti de sine si de semeni. Nu sunt impotriva tehnologiei si nici a comunicarii, iar daca ar fi sa transmita un mesaj tuturor celor care privesc revista cu prejudecati, acesta ar fi: Credinta nu este dusmanul modernitatii. Ce ar fi o biserica, daca nu si-ar cunoaste credinciosii si nu ar fi gata sa raspunda nevoilor lor – nevoi adesea create de insusi timpul in care traim? Nu, rolul unei biserici nu este de a sta cu ochii in ceruri si de a astepta sa se pogoare divinitatea peste ea, ci de a sta cu privirea larg deschisa asupra lumii pe care – in lipsa unor termeni mai elocventi – a jurat ca o va apara de rau.
Rolul credintei si al „lumii” ei este de a veni in ajutorul omului, in orice moment al evolutiei sale. Fara spiritualitate, insa, acest rol poate fi ignorat cu desavarsire. Astfel ca pe buzele omului de rand sau celui sus-pus, fiecare coplesit de propriile griji materiale, apare intrebarea: Oare credinta ce imi ofera? Poate linistea? Poate inspiratia divina pentru creatia artistica? Fie, sa presupunem ca sunt relevante pentru prea putini dintre noi. Astfel ca Lumea credintei a ales sa „intoarca si celalalt obraz” si sa ofere celor peste peste 120,000 cititori o recompensa palpabila, dar unica. Aceasta s-a materializat in revista Leacuri & Retete manastiresti.
„Stiti, nu e suficient sa ai dreptate, trebuie sa o si demonstrezi”, declara Razvan Bucuroiu, directorul editorial al publicatiilor. „Or, ca sa demonstram ca avem dreptate, am pus stiinta sa certifice leac cu leac, remediu cu remediu, pe cantitati, formule de prepare, afectiuni etc.” Pentru a valida continutului publicatiei, medicii de la Fares verifica atent fiecare articol. Altfel spus, leacurile si retetele prezentate in revista sunt „pe bune”.
„Mai mult verde, mai putina chimie!” e un posibil slogan, reflectat de o nevoie fiziologica umana, aceea de a cauta alinare in ceea ce ne ofera natura si a mai elimina din chimicalele pe care le consumam zilnic. Leacuri & retete manastiresti nu are pretentia de a concura cu farmacia, ci de a crea o alternativa „verde” acolo unde aceasta este posibila. Fotografiile sunt realizate de jurnalisti care exploreaza in lung si in lat Romania, dar si Grecia (inclusiv Muntele Athos) sau alte destinatii cu greutate istorica, pentru a oferi cititorilor nu doar leacuri si remedii, dar si diete gandite pentru o viata mai sanatoasa. Desi credinta este in continuare incurajata, ea nici macar nu este ceruta: dovezile sunt pur si simplu acolo, pentru oricine gata sa imbratiseze un stil de nutritie... sa-l numim bio-eco?
