ARBUSTII FRUCTIFERI O AFACERE PROFITABILA
Cultivarea de arbusti fructiferi este una dintre putinele afaceri care au ramas inca practic neexploatate in Romania. Cererea este cat se poate de mare, mai ales in mediul urban, iar concurenta practic nu exista!
Usor de cultivat, fructele de padure continua sa fie o delicatesa si unele dintre acestea sunt considerate adevarate panacee. De fapt, aici este intreaga oportunitate a acestei afaceri.
Arbuştii fructiferi ca afinul, coacăzul, zmeurul sunt specii cu cerinţe moderate faţă de factorii de mediu, de aceea se comportă bine în România. Aceşti arbuşti se înmulţesc uşor şi intră repede pe rod, iar fructele obţinute au valoare nutritivă şi terapeutică ridicată.
Pentru înfiinţarea unei plantaţii de arbuşti fructiferi în condiţii corespunzătoare fermierul trebuie să aibă cunoştinţe referitoare la:
Cerinţele faţă de factorii de mediu
Afinul, coacăzul, zmeurul au cerinţe moderate faţă de căldură, se dezvoltă bine în zone colinare, cu un regim de precipitaţii mai mare de 600 mm anual sau în condiţii de irigare, dar nu suportă stagnările de apă. Deşi unele suportă semiumbra, se obţin fructe de calitate în condiţii bune de lumină.
Afinul preferă o climă răcoroasă, umedă şi poate fi cultivat până la altitudini de 600-800 m. Suportă temperaturi scăzute până la – 25°C în perioada de iarnă. Afinul preferă soluri bine drenate, fără exces de umiditate, cu reacţie acidă (pH 4,3-5,5). Reacţia solului este una dintre însuşirile care limitează aria de răspândire a acestei culturi.
Această specie nu se va cultiva pe terenuri unde au fost aplicate amendamente calcaroase în anii precedenţi dacă reacţia solului nu a coborât sub 5,5. Dacă ph-ul este mai mare de 5,5, pentru scăderea acestuia se va folosi turbă acidă si rumegus de conifere aplicată în groapa de plantare. Preferă soluri bogate în humus, evitându-se solurile sărace şi cele nisipoase.
Coacăzul suportă geruri de -30°C în timpul iernii, dar nu suportă temperaturi foarte ridicate, vara mai ales, dacă sunt asociate cu seceta. Se dezvoltă bine pe soluri permeabile, fertile, suficient de umede, cu reacţie uşor acidă (phH 5,0-6,5).
Zmeurul suportă bine gerurile din zona noastră, cu condiţia ca lemnul tulpinilor anuale să fie bine copt la intrarea în iarnă. Dacă lemnul nu e copt suficient, vârful lăstarilor îngheaţă. Această specie se cultivă pe diferite tipuri de sol, dar nu suportă solurile grele, calcaroase şi reci. Se dezvoltă bine la un pH de 5,6-6,8.
Înfiinţarea plantaţiilor de arbuşti fructiferi necesită cheltuieli mari din partea fermierilor, dar aceştia pot beneficia de sume nerambursabile din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), în cadrul Măsurii nr. 121 - „Modernizarea plantaţiilor agricole“.
Materialul săditor
Materialul săditor la majoritatea arbuştilor fructiferi se obţine prin butăşire, marcotaj, drajonare, ceea ce înseamnă că sunt plante pe rădăcini proprii. Se mai pot înmulţi şi prin altoire (afinul).
Plantaţiile de afin şi coacăz se înfiinţează în general prin folosirea butaşilor înrădăcinaţi, iar cele de zmeur prin folosirea drajonilor. Drajonii trebuie să aibă 60-80 cm lungime, diametrul la bază 10-12 mm şi un sistem radicular bogat. Rădăcinile drajonilor de zmeur sunt subţiri şi se deshidratează foarte repede.
Aprovizionarea cu material săditor se face din pepiniere autorizate care pot certifica sănătatea plantelor şi autenticitatea soiurilor. Material saditor de buna calitate care indeplinese aceste conditii gasiti la Pepinierele Hida din judetul Salaj.
