Cu totii ne confruntam cu postacii, un anumit tip de "angajati" care intretin un fenomen considerat nociv, atat pentru canalele media, prin care acestia actioneaza, cat si pentru consumatori, pe care ii manipuleaza. Vezi cum se duce batalia pe opinii intr-o lume care isi pierde pe zi ce trece spiritul critic, cine cade primul in plasa iluziilor si care este miza de care se agata "stapanii" acestor oameni.

Nu prea stie nimeni cum ar trebui sa fie abordati postacii, acele persoane platite sa posteze pe Internet comentarii favorabile unei companii, unui proiect sau chiar unei persoane. Redactiile ziarelor online sunt, la prima vedere, neputincioase in fata avalansei de comentarii laudative, din moment ce sunt civilizate.

Pe de alta parte, cititorii ne acuza ca permitem ca aceasta avalansa sa invadeze spatiul dedicat discutiilor pe marginea unui articol si astfel sa acapareze discutia cu totul.

Despre rolul postacilor si influenta lor am discutat cu Catalin Dimofte, consultant independent in domeniul energiei si finantelor. S-a intamplat ca doua dintre subiectele majore care il intereseaza in mod special – Rosia Montana si gazele de sist – sa "beneficieze" din plin de prezenta postacilor. De asemenea, Dimofte este fost jurnalist de business, ceea ce justifica un interes suplimentar asupra subiectului.

DailyBusiness.ro: Acesti postaci chiar au o influenta semnificativa in formarea unor opinii? Fiind atat de evident rolul lor, cine ii mai ia in serios? Ce categorie de public este influentata de ceea ce spun ei? Pentru ca daca nu ar exista "clienti" pentru postaci, nu ar mai exista nici postaci.
Calatlin Dimofte: Greu de spus ce inseamna "semnificativa", dar o anume influenta au... mai ales asupra cititorilor mai putin educati, cu un spirit critic si analitic mai modest, mai putin informati cu privire la subiectele respective sau, pur si simplu, lipsiti de timpul necesar fundamentarii unei opinii proprii. Si, pe masura ce Internetul se "democratizeaza" si tot mai multi oameni au acces facil la astfel de comentarii "postacesti", ponderea celor usor de influentat creste.

In fond, sunt atatea emisiuni TV "informative", sa-mi fie cu iertare, de-a dreptul cretine, incat ai fi tentat sa zici ca-s inutile si nu le urmareste nimeni... in realitate, ele au publicul lor, adesea destul de numeros. Deci da, exista "clienti" si pentru postaci. 

Da, ai dreptul sa-ti exprimi opinia, atata vreme cat ai cu adevarat ceva de spus 

DB: Cate persoane estimati ca sunt angajate de RMGC - cazul cel mai evident - pentru acest tip de comentarii in online? Si cu ce sume credeti ca sunt rasplatite? Credeti ca sunt chiar angajati ai companiei sau sunt persoane din afara ei? Au o norma privind numarul de comentarii sau nu?
CD: Trupa de postaci a RMGC consta, in opinia mea, intr-un "nucleu dur" de circa 5-7 persoane si poate de doua-trei ori mai multi "colaboratori", mai mult sau mai putin ocazionali. Cu o exceptie sau doua, nu cred ca membrii nucleului dur, si cu atat mai putin ceilalti, sunt angajati ai companiei. Sunt angajati, sau doar colaboratori, ai unor furnizori de servicii catre companie... astfel incat, la o adica, RMGC sa nu aiba absolut nicio responsabilitate legala pentru ce scriu acesti oameni.

Chestiunea nu e atat de lipsita de importanta pe cat s-ar putea crede. Cine citeste cu oarecare atentie documentele emise de RMGC si mai ales cele emise de Gabriel Resources - companie listata - si le compara cu elucubratiile postacesti, sau chiar cu acelea ale unor "analisti" romani cu pedigree, constata ca luarile de pozitie ale Gabriel Resources sunt mult mai rezervate, mai prudente si mai echilibrate. Listata fiind, compania are anumite standarde de indeplinit si poate fi trasa la raspundere pe cale legala foarte usor daca face afirmatii fara acoperire. Postacii n-au astfel de constrangeri si prin urmare pot, si chiar si emit propozitii uneori de-a dreptul halucinante.

Este evident ca postacii sunt platiti dupa o formula in care numarul de comentarii joaca un rol important 
 
Judecand insa circumstantial, pe de o parte dupa superficialitatea si neglijenta comentariilor, iar pe de alta parte dupa faptul ca in Romania aproape totul e ieftin - incepand de la resurse naturale, trecand prin politicieni si terminand cu constiinte - inclin sa cred ca, exceptandu-i pe cei doi-trei "sefi", postacii de rand nu castiga mare lucru, probabil ceva in zona salariului mediu pe economie. Si da, este evident din comportamentul lor online, din mesajele scurte, aproape telegrafice, ca postacii sunt platiti intr-un soi de "acord global", dupa o formula in care numarul de comentarii cu siguranta joaca un rol important, in vreme ce lungimea/calitatea acestora nu conteaza aproape deloc.

DB: Cum credeti ca functioneaza sistemul de "alarmare" al postacilor? Sunt softuri speciale care anunta imediat ce apare o stire despre Rosia Montana etc.?
CD: Judecand dupa viteza de reactie a trupei de postaci, probabil exista un sistem (semi)automat de "alarmare rapida". Posibil totusi si sa fie vorba doar de buna organizare, fiecare postac urmareste un numar relativ redus de site-uri si e astfel capabil sa reactioneze - si sa-si anunte si colegii - in doar cateva minute.

DB: Cum ar trebui sa trateze problema redactiile ziarelor online care pot modera comentariile la articole? Spre exemplu, noua ne apare acelasi IP, dar nume si adrese de email diferite la acelasi articol. Daca IP-ul ar fi unic pe calculator, multe comentarii nu ar mai aparea, pentru ca ne-am da seama ca ar fi vorba de aceeasi persoana. Insa IP-ul poate fi pe o firma intreaga. Asadar, e greu de stabilit cati dintre ei comenteaza cu mai multe nume la un singur articol. Si, avand in vedere ca de fiecare data comentariul este civilizat, nu avem de ce sa nu il autorizam. Este, intr-adevar, o problema, pentru ca, fara exceptie, comentariile postacilor domina discutiile pe marginea unui articol.
CD: Intrebarea-cheie. Raspunsul depinde de politica fiecarei publicatii cu privire la comentarii. Daca singurul criteriu nu se refera la fondul comentariului, ci doar la forma - comentariile sa fie civilizate, decente - atunci e simplu si treaba poate fi chiar automatizata, asa cum se si procedeaza pe multe site-uri. In aceasta situatie, publicatia isi asuma si prezenta coplesitoare a postacilor, care fac discutia practic imposibila.

Ar trebui sa intervina si alte considerente decat suprematia absoluta si incontestabila a dreptului la libera exprimare 
 
Daca insa publicatiei ii pasa si de fondul comentariilor, ceea ce implicit inseamna moderare activa, lucrurile se complica mult. Ar trebui, de exemplu, sa intervina si alte considerente decat suprematia absoluta si incontestabila a "dreptului la libera exprimare". Da, ai dreptul sa-ti exprimi opinia, atata vreme cat ai cu adevarat ceva de spus, preferabil ceva ce n-au spus deja inca 17 comentatori inaintea ta si preferabil ceva ce nu e chiar o minciuna sfruntata, chiar daca elegant ambalata. 

Pentru ca, din pacate, rolul postacului in viziunea celor care-l finanteaza este mult diferit de acela al cuiva din departamentul de relatii publice, respectiv de a spune adevarul vazut din perspectiva companiei, de a explica, de a informa etc. Rolul postacului este cu totul altul, anume de a crea o iluzie, aceea ca subiectul adoratiei - firma, om, proiect - are mult mai multi sustinatori decat in realitate. Rolul omului de PR este in mare parte unul pozitiv, pentru ca spune totusi adevarul, chiar daca uneori trunchiat si intotdeauna intr-un mod convenabil pentru cei pe care-i reprezinta, in vreme ce rolul postacului e negativ, pentru ca, in esenta, minte.

Rolul postacului este de a crea o iluzie, aceea ca subiectul adoratiei – firma, om, proiect – are mult mai multi sustinatori decat in realitate 

Revenind la intrebare, moderatorul are mai multe alternative in astfel de cazuri - care, din fericire, nu-s chiar atat de multe, cel putin deocamdata. Una este sa baneze comentariile care nu aduc nimic discutiei, indiferent de pozitia sustinuta, si al caror rol evident este doar de a conta la numar. Genul de comentarii pe care-l stim cu totii - "Si eu", "De acord", "Ai dreptate Andreea, asa este" samd.

Doi, pot si ar trebui blocate comentariile redundante, in care comentatorul X scrie, adesea schimband doar 2-3 cuvinte, ce-au scris multi altii inaintea sa.

Trei, o alternativa mai dura este sa fie blocat IP-ul cu totul. Daca se constata ca de pe un anumit IP vin exclusiv sau aproape exclusiv postaceli, si asta la mai multe articole, asta e, cu parere de rau dar IP-ul respectiv intra in carantina o zi, o saptamana, o luna, eventual doar pe subiectul respectiv. Poate fi nedrept pentru cativa comentatori de buna credinta - improbabil de altfel - dar, pe de alta parte, noi astialalti, cei multi, cititorii, ce vina avem???  

DB: Cat de mare credeti ca este reteaua de "agenti de comunicare" ai RMGC - postaci, bloggeri arhicunoscuti care s-au compromis acceptand sa laude proiectul RMGC, jurnalisti compromisi? - ma refer doar la online.
CD: Postacii RMGC, cum am spus, nu cred sa fie mai multi de circa doua duzini. Bloggeri si jurnalisti sunt cu siguranta mai multi. Multe zeci, poate chiar de ordinul sutei. Unii bloggeri sunt mai echilibrati - pentru ca, la urma urmelor, daca sustii RMGC nu inseamna obligatoriu ca esti compromis, unii poate sunt sincer convinsi de meritele proiectului - sau poate doar mai subtili. Cei mai multi insa au ales varianta grosiera de sustinere a proiectului, in care pe de o parte argumentele pro sunt hiperbolizate dincolo de orice limita a ridicolului, iar cele contra sunt minimalizate, oponentii proiectului sunt insultati in fel si chip sau cenzurati etc.

Pana la urma insa, un blogger poate scrie ce vrea el. E jurnalul lui si n-are a da socoteala nimanui. In cazul jurnalistilor, treaba e mai delicata. In ochii mei, "monetizarea" opiniilor este complet descalificanta pentru un jurnalist, acesti oameni nu mai au dreptul moral sa se pretinda jurnalisti.

Exista surprinzator de multi oameni foarte bine educati, ajunsi pe pozitii inalte, care sunt vanitosi pana in pragul naivitatii si pentru care pana si postaceala are valoare 

DB: Despre banci, la fel. Sunt in general hulite de romani, mai ales in ultimii ani. Cine ar crede in sinceritatea opiniilor superfavorabile la adresa unei bancii exprimate pe marginea unui articol? De multe ori, aceste comentarii ridica pur si simplu in slavi compania respectiva. Cum au ajuns anumiti oameni de PR sa creada ca e productiv sa platesti pe cineva sa te laude pe site-uri la subsolul stirilor?
CD: Pe de o parte, exista suficienti oameni usor de influentat. De partea cealalta, exista surprinzator de multi oameni foarte bine educati, sofisticati chiar, ajunsi pe pozitii inalte - intr-o banca, de exemplu, nemaivorbind de politicieni - care sunt vanitosi pana in pragul naivitatii si pentru care pana si postaceala are valoare... Mai exista si oameni in pozitii de decizie care primesc doar date consolidate - "La articolele despre noi s-au scris 700 de comentarii, din care 600 pozitive" etc. Altfel spus, exista clienti de ambele parti pentru astfel de comentarii.

Pe masura ce numarul celor ce acceseaza online-ul creste, apetitul pentru manipularea lor va creste si el 

DB: Cum vedeti in viitor acest fenomen? Companiile o vor "lasa mai moale", sau, dimpotriva, isi vor ascuti instrumentele de comunicare de acest gen? Acesti oameni de PR incep sa constientizeze ridicolul situatiei? Daca, in cazul RMGC, acesti postati sunt "demascati" de atata timp, ce rost mai are sa continue cu strategia asta?
CD: Nu sunt optimist. Nu sunt semne cum ca fenomenul e in pragul disparitiei. Dimpotriva. Pe masura ce numarul celor ce acceseaza online-ul creste, apetitul pentru manipularea lor va creste si el. Postacii si sefii lor nu "lucreaza" pentru cei foarte bine informati si avizati. Nu acestia sunt tinta lor.

Mai mult, impresia mea - absolut subiectiva, desigur - este ca, in ansamblu, nivelul de gandire critica al intregii societati este in scadere. Suntem tot mai putin interesati de, si capabili sa intelegem argumente stiintifice, infotainmentul domina media mainstream, de tabloidizare sa nu mai vorbim... prin urmare, suntem usor de manipulat. In plus, eficienta picaturii chinezesti e dovedita.

In ansamblu, nivelul de gandire critica al intregii societati este in scadere 

DB: Cum credeti ca a evoluat in acesti ani fenomenul din punctul de vedere al impactului de comunicare? Sunt acesti postaci la fel de eficienti ca acum cativa ani? Cum se masoara activitatea lor? Dar succesul lor?
CD: Cred ca impactul postacismului, din perspectiva celor aflati la tabloul de comanda, s-a plafonat in ultima vreme, pe masura ce "opozitia" s-a organizat mai bine, a devenit tot mai coerenta in exprimarea online si a inceput sa beneficieze de un numar de voluntari, oameni dispusi sa-si sacrifice timp pentru a combate postacii in mod sistematic.

Vorbind doar de RMGC, cu niste ani in urma argumentele adversarilor proiectului erau relativ vagi si in primul rand de ordin emotional. Acum e destul de usor, pentru cine vrea cu adevarat sa se informeze, sa gaseasca si argumente contra rationale, judicioase si bine formulate. Batalia se da insa pentru mintile si opiniile celor neinformati si care nici nu sunt interesati sa se informeze. Eficienta acestor postaci, sau lipsa ei, este unul dintre elementele care se reflecta in atitudinea publicului larg fata de subiectele respective si in evolutia acestei atitudini in timp.