Ce este inovaţia şi de ce suntem inovatori modeşti? Cum e posibil ca, în pofida dezvoltării sectorului IT, România să se numere printre ţările cu cel mai redus nivel de inovaţie? Care sunt motoarele care catalizează apariţia inovaţiilor? Care este gradul de interes al companiilor de pe plan local pentru inovaţie în comparaţie cu alte pieţe? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care au răspuns participanţii la ediţia din acest an a conferinţei Cele mai inovatoare companii din România, proiect ajuns la a treia ediţie.
Proiectul Celor mai inovatoare companii din România a fost iniţiat de fostul redactor-şef al publicaţiei, Dorin Oancea, care observa, în baza unor informaţii de la Institutul Naţional de Statistică, cum una din cinci companii din România a implementat, în perioada 2010-2012, un produs sau un proces nou, o metodă de organizare sau de marketing nouă.
Ediţiile anterioare ale proiectului au reunit inovaţii dintre cele mai diverse: de la compania cu un singur angajat, a unui tânăr care rezolvase o problemă cât se poate de importantă pentru companii, facilitându-le acestora accesul la bazele de date ale Ministerului Finanţelor, la companii care au reinventat banalul plic şi au redus astfel cheltuielile legate de corespondenţă cu 30%. Sau soluţii software care asigură comunicarea dintre medic şi pacient la distanţă, un simulator 3D conceput la Timişora, care pregăteşte operatorii fabricii înainte ca aceştia să înceapă să lucreze efectiv în producţie, sau o şcoală de formare profesională în domeniul IT, gratuită şi unde nu se cer diplome sau rezultate la bacalaureat, dar care are cel mai ridicat grad de dificultate la admitere din România.
Pe parcursul ultimilor ani discuţiile despre inovaţie s-au înmulţit, însă statistica arată că de fapt rezultatele nu se îmbunătăţesc cu viteza cu care se popularizează termenul; ba mai mult decât atât, tendinţa de inovare a companiilor din România este în scădere, şi nu cu 1-2%, ci cu aproape opt puncte procentuale faţă de nivelul din 2010-2012, până la 12,8%, în intervalul 2012-2014.
În 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, valoarea totală a cheltuielilor pentru inovaţia de produse sau procese în România a fost de 3,43 de miliarde lei. Spre comparaţie, doar Facebook a investit în cercetare şi dezvoltare 4,8 miliarde de dolari într-un an - în timp ce în cazul Volkswagen, compania care investeşte cel mai mult în cercetare şi dezvoltare – investiţiile s-au plasat la 13,2 miliarde de dolari, iar în cazul Apple, la 8,1 miliarde de dolari.
Ponderea redusă a cheltuielilor cu cercetarea şi dezvoltarea în PIB, de circa 0,4%, ne aşază pe ultimul loc în Europa, iar cea mai recentă analiză a Comisiei Europene ne etichetează drept „inovator modest”, descriere în care se mai află doar Bulgaria.
Aurelian Moraru, director general al Kromatic, povesteşte despre spălătoria inteligentă dezvoltată de compania pe care o conduce. „Bineînţeles că inovaţia a cerut destul de mult timp şi efort din partea mea şi a colegilor noştri, iar în final soluţia pe care am găsit-o a fost să identificăm textilele, să le dăm o identitate unică folosind microcipuri şi dezvoltând, bineînţeles, pe această tehnologie acest concept de «smart textiles» care a dus la un centru de cercetare în cadrul companiei, cu diverse rezultate pe care noi le considerăm notabile.” Şi dă drept exemplu scăderea resurselor specifice spălătoriilor, un management mult mai bun, raportări online către clienţi, securitatea produselor textile şi un foarte bun return of investment, indicator financiar extrem de important în orice business. „Este important ca toţi cei care reuşesc să facă ceva să vină cu o inovaţie, cu o invenţie, să împărtăşească noutatea”, adaugă Aurelian Moraru.
Alma Malaş, senior manager în cadrul Metro Systems Romania, spune că firma pentru care lucrează deserveşte clienţi dintr-un număr impresionant de ţări. „Din acest motiv, inovaţia este practic pe primul plan în preocupările noastre.” De profesie IT-ist, Alma Malaş spune că a lucrat în acest domeniu toată viaţa şi că a profitat de toate oportunităţile meseriei: de a recunoaşte patternuri, de a observa cum se dezvoltă, cum se pot implementa mai departe. „În ultimii ani, aş spune că una din preocupările pe care mi le manifest alături de colegii mei este aceea de a înţelege cum poţi transforma o companie de câteva sute de oameni într-o companie care să aibă un spirit inovator, care să gândească altfel şi care să iasă din tiparele a ceea ce a făcut până într-un anumit moment.”
Radu Constantinescu, managing partner al Qualitance, spune că firma pe care o conduce a fost preocupată încă de la înfiinţare „să aducem cât mai multă valoare adăugată în ceea ce facem”; un prim pas a fost să înveţe de la persoane care se pricep mai bine şi au reuşit să creeze un grup de consilieri în Silicon Valley. Pasul următor a fost să meargă către zona în care pot oferi companiilor mari servicii în zona de inovaţie în tehnologie. Iar anul acesta au deschis o astfel de linie; printre primii clienţi s-a numărat grupul Virgin, cu care au făcut designul unei noi linii de business şi al unor aplicaţii care să susţină acea zonă. „Pilonii pe care ne bazăm, pe lângă inovaţia tehnologică, tehnologii emergente, realitate virtuală, big data sau machine learning, sunt design thinking şi rapid prototyping ca acceleratori pentru inovaţie”, adaugă Radu Constantinescu.
Adina Ionescu, director Departament Dezvoltare Durabilă în cadrul producătorului de mobilă Lemet, spune: „Investiţiile au reprezentat întotdeauna pentru noi o prioritate; trendul ascendent al investiţiilor s-a oprit undeva în 2008, când s-a încheiat un prim ciclu economic şi pentru noi”. Odată cu venirea crizei a început alt ciclu economic. La ediţia de anul trecut a proiectului Celor mai inovatoare companii din România, Lemet a primit un premiu pentru o linie de producţie, iar Adina Ionescu povesteşte că fabrica a fost gândită, iniţial, pentru producţii de serii mari. Până în 2008, cei mai mulţi clienţi nu doreau mobilier personalizat; odată cu venirea crizei preferinţele s-au schimbat şi şi-au dorit piese de mobilier cât mai personalizate, în serii cât mai mici. Lemet a trebuit să se adapteze şi a comandat producătorului de echipamente o investiţie de 4 milioane de euro, realizată în 2011 cu fonduri europene. „Dacă pe liniile pentru serii mari panourile aveau aceeaşi dimensiune şi productivitatea era undeva la 5.000 de panouri identice pe 8 ore, această linie poate să producă panouri succesive diferite, atât ca dimensiune cât şi ca decoruri. Colegii noştri de la tehnic, împreună cu inginerii producătorilor de utilaje au creat un sistem complet automatizat în care panoul, pe întreg ciclul de producţie de la debitare până la ambalare, nu este manipulat intermediar şi nu trece de două ori prin acelaşi utilaj. A fost o inovaţie pentru noi, am avut vizite din America de Sud sau din Europa, din branşa noastră pentru a vedea cum am gândit noi această linie”.
