Măsura văzută ca ceva ”revoluționar” ceva ”modern” și ceva cu adevărat benefic pentru societatea informatizată în care trăim ascunde în spate câteva pericole la care puțini se gândesc. Pentru a explica aceste pericole ar trebui să avem în vedere beneficiarii principali ai acestei măsuri: băncile și statul (îmi este greu să fac o ierarhie care e mai avantajat), scrie profesorul de economie, Cristian Păun, pe blogul său.
Să incepem mai întâi cu băncile. De ce promovează băncile o societate fără numerar? În primul rând pentru că ele operează masiv cu ceea ce numim noi rezervă fracționară. Ele păstrează doar o parte infimă din depozitele la vedere, restul îl împrumută instantaneu cu acordul tacit al băncii centrale care, la nevoie, livrează prompt și fără costuri numerarul necesar. Adică, dacă dumneavoastră aveți un card de salariu de 1000 lei alimentat de compania la care lucrați astăzi, banca îl interpretează ca un depozit la vedere din care păstrează 10% rezerva obligatorie impusă de banca centrală și restul de 900 lei îl oferă sub forma unu card de credit unei alte persoane. Căruia, ca să poată accesa acei bani, banca îi deschide instantaneu un cont curent cu valoarea creditului. Imediat interpretează acel cont curent ca pe un depozit la vedere si opreste din el rezerva obligatorie de 10% (90 de lei) și mai găsește un client interesat de un card de credit pentru suma rămasă de 810 lei. Procesul poate continua la nesfârșit (el se oprește însă după 4-5 iterații / an). Ce se întâmplă dacă cei 3 (titularul initial al cardului de salariu pe care a fost depusă suma de 1000 lei, debitorul 1 pentru suma de 900 lei oferită prin card de credit și debitorul 2 pentru suma de 810 lei oferită tot prin card de credit) s-ar prezenta la bancomat și ar dori retragerea în numerar a sumelor respective? Suma în numerar pe care banca ar trebui să aibă ar fi de 1000 lei + 900 lei + 810 lei = 2710 lei. În realitate banca are însă în cont doar 1000 lei numerar (suma inițială). Și atunci, pentru a-și acoperi problema, apelează la banca centrală. Pentru a evita astfel de situații și pentru a menține cât mai mult banii în sistemul bancar, băncile preferă ca plățile să fie cât mai fără numerar. Absența transformării în numerar (posibilă oricând) a substitutelor monetare create prin rezerva fracționară (privilegiul de a împrumuta bani depuși la vedere) multiplică capacitatea băncilor de a crea monedă și de a obține un profit consistent din această activitate problematică. În plus, utilizatorii de bani vor putea și mai greu să verifice bonitatea unei bănci.
