De unde luam bani sa incepem, sa sustinem sau sa extindem o afacere? Cum alegem sursa de finantare, cum convingem pe cineva sa ne acorde increderea, inainte de banii in sine, si cum gestionam costurile pe care orice finantare le presupune?
De la imprumuturi de la prieteni si familie, la clasicele credite bancare, sau la finantarile mai complexe, cum ar fi emisiunile de obligatiuni sau credite de investitii pe anumite proiecte, avem tot atatea surse de finantare de care, teoretic, pot beneficia cei care deruleaza sau intentioneaza sa demareze o afacere.
Diferenta dintre teorie si practica, insa, este foarte mare pe piata romaneasca. Un credit bancar necesita indeplinirea unui set de indicatori de catre firma care il solicita, un plan de afaceri bine structurat si, mai ales, un istoric atragator pentru finantator. Instrumentele mai complexe sunt chiar mai greu de accesat.
Pentru firmele mici sau la inceput de drum care nu reusesc sa convinga o institutie financiara sa le acorde finantare, exista si varianta sa functioneze pe banii actionarilor (teoretic o finantare gratuita) sau pe “credit furnizor” (intarzieri la plata facturilor - in 10 ani, durata medie de plata a facturilor s-a dublat de la o medie de aproximativ 60 de zile la 120 de zile).
„Principalele modalitati de finantare disponibile pentru firmele romanesti includ: fonduri proprii (reinvestirea profitului si majorarea de capital), fonduri imprumutate (de la actionari si institutii financiare) si fonduri nerambursabile. In functie de dimensiunea companiei, dar si de alti factori, precum scopul finantarii, nivelul finantarii, garantii disponibile, gradul dezvoltarii firmei sau nivelul de cultura financiara a echipei de management sunt utilizate una sau mai multe dintre aceste surse”, spune Sorin Petre - Partener, Consultanta de Management in cadrul PwC Romania.
De exemplu, explica acesta, majoritatea IMM-urilor, in conditiile in care se confrunta cu riscuri mai mari din cauza gradului ridicat de incertitudine asociat afacerii, isi finanteaza de obicei activitatea din fonduri proprii, imprumuturi de la actionari sau participare la capital in detrimentul finantarilor de la banci. In cazul societatilor mari, desi fondurile proprii ocupa un loc important, creditele de la banci sunt utilizate intr-o proportie mai mare decat in cazul IMM-urilor.
„Aceste diferente sunt rezultatul dificultatilor percepute de intreprinzatorii din categoria IMM-urilor legate de accesul la finantare, si anume: costul creditului sau dobanzile ridicate, lipsa garantiilor, tipul sau valoarea colateralelor cerute de banci, pregatirea documentelor necesare pentru acordarea creditului (de exemplu planul de afaceri), clauzele contractelor de credit, incertitudini legate de stabilitatea financiara a companiei etc”, a subliniat Sorin Petre.
Citeste mai multe pe Start-up
