Americanii, care privesc in viitor, "fug" odata cu acele ceasornicului, in timp ce italienii sau spaniolii traiesc clipa, iar asiaticii integreaza cumva toate cele trei dimensiuni ale timpului - trecut, prezent si viitor. Cum se transpun stilurile de viata atat de diverse in deciziile de business si ce probleme intampina partenerii de afaceri din culturi total opuse?

Timpul este vazut in lumini diferite, de la Est la Vest. Chiar in cadrul acestor grupuri culturale mari, se pot observa discrepante de la o tara la alta. 

Timpul liniar 

Pentru americani, timpul este cel mai pretios. Oricine a cunoscut un doctor sau un avocat american iti va spune asta. Pentru un american, timpul inseamna numai bani. Intr-o societate orientata spre profit, timpul este extrem de pretios, mereu insuficient. Curge repede, ca un rau de munte primavara, iar daca vrei sa beneficiezi de trecerea sa prin viata ta, trebuie sa te misti odata cu el. Americanii sunt oameni de actiune. Nu suporta sa fie inactivi, sa nu aiba o ocupatie. In cultura americana, trecutul nu este important - s-a dus - dar prezentul il poti masura, segmenta si impacheta pentru a trage foloasele maxime ale viitorului.

In SUA, trebuie sa faci bani, altfel esti un nimeni, de aceea americanii vorbesc mereu despre irosirea, bugetarea sau economisirea timpului. Pare suficient de logic, nu? Da, pana cand aplici ideea la alte culturi.

Pescarul portughez care nu a reusit sa prinda niciun peste timp de doua ore si-a pierdut timpul? Sau compozitorul german, poetul francez, pictorul spaniol – toti lipsiti de idei saptamana trecuta – au pierdut oportunitati ce pot fi calificate in termeni monetari?



Americanii nu sunt singurii care sanctifica timpul, care este practic o religie in Elvetia sau Germania. Aceste tari, impreuna cu Marea Britanie si lumea anglo-saxona in general – Olanda, Austria, Scandinavia – au o viziune lineara a timpului si a actiunilor. Ei cred, la fel ca si americanii, ca timpul, fara anumite decizii sau activitati, este pur si simplu irosit.

De asemenea, aceste popoare prefera sa faca fiecare lucru pe rand, sa se concentreze asupra lucrului respectiv si sa ii acorde o perioada de timp fixa. In acest fel, cred ca vor fi in stare sa rezolve multe lucruri, intr-un mod eficient. Mai mult, fiind imbibati de etica protestanta, ei pun semnul egal intre timpul petrecut lucrand si succes. Astfel, numarul orelor de lucru este direct proportional cu cantitatea de bani castigati.

Aceasta idee va fi perfect logica in urechile americanilor, va cantari mai putin in cazul englezilor dominati de ideea diferentei de clase sociale si va fi complet nerealista in tarile din sudul Europei, unde autoritatea, privilegiile si drepturile primului nascuta neaga aceasta teorie din start. Pe de alta parte, intr-o societate care a format pe vremuri Uniunea Sovietica, multi spun ca cei care au devenit foarte bogati au muncit foarte putin sau deloc.

Timpul multi-activ

Europenii din Sud sunt mai degraba multi-activi (pe mai multe planuri) decat activi intr-o singura directie, pe modelul linear american. Cu cat pot face mai multe lucruri in acelasi timp, cu atat devin mai fericiti si mai impliniti. Ei isi organizeaza timpul si vietile intr-un mod cu totul diferit fata de americani, germani sau elvetieni. Nu sunt foarte interesati de program sau de punctualitate, considerand ca realitatea din prezent, cu oportunitatile care se ivesc, este mai importanta decat eventualele intalniri programate.

Spaniolii, italienii sau arabii vor ignora trecerea timpului, daca asta ar presupune ca o conversatie sa fie lasata neterminata. Pentru ei, a incheia “o tranzactie umana” este cel mai bun mod de a-si investi timpul. 

Pentru un italian, timpul este subordonat sentimentelor. “De ce esti atat de suparat ca am ajuns la 9.30?”, il intreaba italianul pe colegul german. “Pentru ca in agenda mea scrie ora 9.00”, raspunde neamtul. “Atunci schimba cu ora 9.30 si vom fi amandoi fericiti” - asa ar suna un raspuns in logica italiana.


Pentru italianul respectiv, afacerea care trebuie incheiata si relatia apropiata sunt atat de importante, incat e irelevant la ce ora cei doi parteneri se intalnesc. Intalnirea si rezultatul ei e ceea ce conteaza. Germanii si elvetienii nu pot inghiti asta, simtul ordinii care ii domina fiind grav ofensat. Aceelasi scenariu e valabil si pentru spanioli.

Putini nord-europeni sau nord-americani se pot adapta unui stil de viata multi-activ. Germanii vad in segmentarea programului, a procedurilor si a productiei calea sigura catre eficienta. Elvetienii, si mai dominati de cultura timpului ordonat, au facut din precizie un simbol national, care se aplica industriei ceasurilor, a instrumentelor optice, farmaceuticelor sau chiar in banking. Avioanele, trenurile si autobuzele pornesc la secunda, fara exceptie. Transpunand aceasta “obsesie” la scara larga, totul poate fi calculat si prezis.

Astfel, in tari populate de oameni pentru care timpul este linear, acesta este legat de ceas si calendar. In culturile multi-active, precum in tarile arabe sau sfera latina, timpul este legat de evenimente, este un bun personal care poate fi reglat, modelat, intins sau aruncat, independent de limbile ceasului. "Trebuie sa ma grabesc, nu mai am timp", spune americanul. Spanionul sau arabul ar folosi aceasta expresie doar daca moartea ar fi iminenta.

Timpul ciclic

Atat nordicul, cat si latinul, cred ca isi “gospodaresc” timpul in cel mai bun mod cu putinta. In unele culturi din Est insa, timpul nu este vazut nici liniar, nici legat de o relatie cu evenimentele. Aici timpul este ciclic. In fiecare zi, soarele rasare si apune, anotimpurile vin unul dupa altul, oamenii cresc si imbatranesc, dar copiii lor reconstituie procesul. Pentru aceste persoane, timpul nu este considerat un bun propriu, ci o resursa inepuizabila.  

Asadar, nu e suprinzator ca deciziile de business sunt luate intr-un mod cu totul diferit fata de Vest. Vesticii se asteapta adesea ca un asiatic sa se hotarasca rapid asupra unei afaceri si sa ia in considerare avantajele evidente la acel moment, cifrele din prezent, facand abstractie de la ceea ce s-a intamplat in trecut. Insa asiaticii nu pot face asta, pentru ca pentru ei trecutul formeaza baza contextuala a eventualelor decizii din prezent, pe care ei le iau, in orice caz, pe termen lung. Asa ca mainile lor sunt “legate” in multe feluri.    

Pe cand americanii considera timp pierdut o perioada in care nu au luat decizii sau nu au facut ceva concret, asiaticii nu vad timpul ca pe o cursa catre viitor. Ei considera ca, revenind intr-un “cerc” unde ii asteapta aceleasi oportunitati, riscuri si pericole, le vor trata cu mai multa intelepciune, pe masura zilelor, a saptamanilor sau a lunilor care au trecut. Ca dovada a veridicitatii naturii ciclice a timpului – cat de des spunem noi, in Vest, “Daca as fi stiut atunci cate stiu acum, nu as fi facut ce am facut”?  

Americanii, germanii si elvetienii se duc acasa seara satisfacuti ca toate sarcinile au fost indeplinite. Francezii sau italienii probabil ca vor mai lasa ceva si pentru ziua urmatoare. In schimb, la asiatici, care, in loc sa abordeze problemele imediat in mod secvential, se invart in jurul lor cateva zile sau chiar saptamani, se aplica metafora piscinei:  Dupa o anumita perioada de reflectie in jurul piscinei, punctele A, D si F merita analizate, la B, C si E probabil ca se va renunta. Contempland apoi scena intreaga, respectivul asiatic va descoperi ca un alt punct – G – probabil nici macar indicat mai devreme, s-ar putea sa fie cel mai semnificativ dintre toate:   



Chinezii, la fel ca majoritatea asiaticilor, "se invart in jurul piscinei" pentru a lua decizii cat mai gandite, dar au si simtul valorii timpului, ceea ce poate fi observat in special in atitudinea lor fata de ocuparea timpului unei alte persoane, pentru care isi cer scuze in mod frecvent. La sfarsitul unei intalniri in China, obiceiul este sa multumesti participantilor pentru ca au contribuit cu timpul lor pretios. De asemenea, punctualitatea este considerata foarte importanta in randul chinezilor, mult mai mult decat in alte tari asiatice.      

Cand intalnirile sunt programate sa aiba loc doar intre doua persoane, nu e neobisnuit ca un chinez sa ajunga cu 15-30 de minute mai devreme, pentru a incheia afacerea inainte de timpul prefigurat pentru discutarea sa, pentru a nu fura timpul celuilalt. De asemenea, in China este considerat politicos sa anunti, dupa 10-15 minute de la inceputul intalnirii, ca trebuie sa pleci in curand. In acest fel, timpul pe care il oferi va fi optimizat.    

Cu toate acestea, chinezii asteapta ca partenerii lor de afaceri sa aloce timp pentru asa numitele detalii ale tranzactiei – cultivarea relatiilor personale in jurul afacerii. Ei se plang frecvent de faptul ca americanii care vin in China sa faca afaceri trebuie mereu sa prinda avionul inapoi catre SUA, “chiar in mijlocul discutiilor”. Si asta pentru ca americanii considera ca discutia respectiva a fost suficienta. Insa chinezii simt ca nu au ajuns la acel grad de apropiere care sa le satisfaca simtul increderii, pe care trebuie sa se bazeze, in viziunea lor, afacerea respectiva, dar si posibilele viitoare tranzactii.

Cele de mai sus reprezinta un mic rezumat citat de Business Insider al cartii When Culture Collides, scrise de Richard Lewis, lingvist si expert in studii privind "ciocnirea" culturilor pe Glob.