Fermierii se plâng că seceta le-a calamitat culturile şi cer despăgubiri, însă asociaţiile spun că nu folosesc sistemul de irigaţii. Datele arată că doar 161 mii de hectare din cele 700.000 de hectare cu infrastructură de irigaţii au fost udate.
Sistemul de irigaţii al României se întinde pe 1,42 milioane de hectare, din care pot fi utilizate circa jumătate, potrivit datelor transmise de Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF). Cu toate acestea, conform sursei citate, suprafaţa contractată de fermieri a fost de 310.000 de hectare în acest an. Însă, practic, au fost irigate doar 161.000 de hectare.
Datele arată că interesul fermierilor pentru sistemul de irigaţii este foarte scăzut şi, atunci, apar mai multe întrebări. De ce jumătate din suprafaţa contractată nu a fost irigată? Cine sunt responsabilii pentru această situaţie? Cine merită să fie despăgubit şi cine nu? Fiecare parte implicată îşi apără versiunea.
Fermierii sunt nemulţumiţi
Seceta a afectat culturile de grâu, orz, ovăz, porumb şi floarea-soarelui, iar situaţia ar fi putut fi evitată, în mare parte, dacă plantaţiile ar fi fost irigate. În realitate, nici 10% din suprafaţa agricolă nu ajunge să fie irigată. Mulţi fermieri se lasă în voia sorţii şi aşteaptă o ploaie pentru a evita cheltuielile suplimentare. Mulţi agricultori se plâng că preţurile sunt prea mari şi nu se justifică cheltuiala.
Potrivit ANIF, tariful porneşte de la 12,79 de lei pentru 1.000 de metri cubi de apă şi poate ajunge la 510 lei pentru 1.000 de metri cubi de apă.
Deşi au decis să nu îşi ude culturile, după ce au fost afectaţi de secetă, fermierii au început să solicite despăgubiri. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a declarat că guvernul va acorda sprijin, nu însă şi celor care au semnat contractele, dar nu au irigat. Cum se va face verificarea în teren? Ion Cioroianu, consilier în cadrul Asociaţiei Fermierilor din România, spune că declaraţiile depuse de fermieri vor fi verificate de către reprezentanţii Direcţiilor Agricole sau ai altor instituţii ce aparţin de Ministerul Agriculturii.
„Sunt foarte stricţi în privinţa acordării despăgubirilor, deoarece nu se doreşte a se acorda bani celor care au refuzat să irige“, a precizat Cioroianu. Ministerul susţine că a încercat, de-a lungul anilor, să îi ajute pe cei care vor să folosească sistemul de irigaţii. Spre exemplu, în 2011, instituţia a intervenit pentru a reduce preţul la energie, având în vedere că, din costul pentru irigaţii, 80% este preţul energiei. Ministrul de resort admite că există o problemă legată de costuri, aşa cum spun fermierii. Motivul este că sistemul de irigaţii datează din anii ’70, iar pentru a moderniza infrastructura principală, cea care este deţinută de stat, este nevoie de 145 de milioane de euro, sumă care va fi prinsă în bugetul Ministerului Agriculturii pe anul 2016. Totuşi, pentru ca alocarea de fonduri să fie eficientă, este nevoie de un acord politic, astfel încât să continue bugetarea unei sume similiare timp de şapte ani consecutivi.
Cât de mult poate ajuta sistemul de irigaţii
În ciuda faptului că unii agricultori afirmă că irigaţiile le majorează costurile, există şi reversul, unul pozitiv. Viorel Nica, preşedintele Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigații din România (LUAIR) şi fermier, spune că în ultimii doi ani a reuşit să-şi reducă cheltuielile cu 46%. „Dacă tu eşti fermier de 20 de ani, nu ştii la ce să te aştepţi? Da, le dau dreptate că nu a plouat, dar reglezi totul din tehnologie şi sămânţă“, explică Nica.
În opinia sa, o soluţie pentru ca fermierii să nu mai ajungă în situaţia de a cere despăgubiri ar fi ca acolo unde există amenajate irigaţii, agricultorii să se organizeze în UAI-uri (asociaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii) şi să contracteze apă de la ANIF. „Este mult mai uşor să te descurci în cadrul unei organizaţii decât pe cont propriu“, mai spune el.
Un alt beneficiu pe care îl au fermierii organizaţi într-un UAI este faptul că, fiind ONG, poate accesa până la un milion de euro, sumă nerambursabilă, pentru dezvoltarea unui sistem de irigaţii în infrastructura secundară. Pentru această infrastructură există, în prezent, potrivit minstrului Agriculturii, o sumă disponibilă de aproape 600 de milioane de euro din fonduri europene.
„Cu ajutoarele disponibile, numai cine nu vrea, nu irigă“, a concluzionat Viorel Nica, preşedinte LUAIR .
