Întregirea României de după Primul Război Mondial a însemnat nu numai mărirea suprafeţei teritoriale şi a populaţiei ţării, ci şi multe schimbări în economie.
După Marea Unire de la 1918, România a înregistrat creşteri în domenii precum precum: suprafaţa agricolă, de la 6,5 milioane la 14,5 milioane hectare; fondul forestier, de la 2,6 milioane la 7,4 milioane hectare; reţeaua feroviară, de la 4.200 la 11.000 km.
De asenenea, puterea anumitor industrii a urcat cu până la 400% (industria chimică, electrică), potrivit datelor publicate de stiri-economice.ro.
În perioada interbelică România a avut una din cele mai mari creşteri economice din lume (aproximativ 5,5% pe an).
Datorită rezervelor mari de petrol şi investiţiilor făcute în industria petrolieră, România se clasa pe primul loc în Europa şi pe locul 6 în lume din punct de vedere al producţiei de petrol (1936) şi pe locul 2 la producţia de gaze naturale (1937).
România se situa de asemenea în primele locuri şi la producţia de aur, ocupând locul 2 în Europa după Suedia.
În perioada 1938-1939 România îşi putea asigura aproximativ 80% din necesarul intern de produse industriale producând o cantitate mare de produse petroliere, locomotive, instalaţii petroliere, autobuze etc.
Prin acordarea de credite statul a sprijinit înfiinţarea multor întreprinderi metalurgice şi constructoare de maşini cum ar fi Malaxa (Bucureşti), I.A.R (Braşov), Uzinele Titan, etc.
Agricultura a rămas cea mai importantă ramură a economiei.
Deşi producţia la hectar atât la porumb cât şi la grâu era mult sub media europeană, România, datorită suprafeţei arabile mari, se situa pe primul loc în Europa şi pe locul 5 în lume la producţia de porumb şi pe locul 4 respectiv 10 la producţia de grâu. România era pe primul loc în lume la producţia de floarea soarelui.
În perioada 1921-1938 datoria externă a României a ajuns de la 3 miliarde la 80 miliarde de lei. Dacă în anul 1933 datoria externă consumă circa 35% din buget această a ajuns să să consume în anul 1938 aproximativ 6-7% ceea ce reprezenta un nivel suportabil pentru populaţie.
Provinciile româneşti desprinse din Imperiul Austro-Ungar
La 28 noiembrie 1918 Bucovina se uneşte cu România, iar la 1 decembrie avea să fie înfăptuită unirea cu Ardealul. În acelaşi an, la 27 martie, Basarabia se alăturase ţării. România anexase de asemenea Cadrilaterul, după înfrângerea Bulgariei în 1913 în cadrul celui de-al doilea război balcanic.
Termenul "România Mare" a intrat în uz după Tratatul de la Versailles din 1920.
Cum stătea România faţă de Imperiul Autro-Ungar înainte de Primul Război Mondial, la capătul căruia a fost realizată Marea Unire?
Conform site-ului analizeeconomice.ro, România avea un PIB/locuitor de 18,6 lire sterline, Austria 27,1 lire sterline, iar Ungaria 21,2 lire sterline.
Provinciile româneşti desprinse erau însă printre cele mai sărace din Imperiu. Potrivit aceluiaşi site, în 1910 Bucovina ocupa locul penultim dintre zonele Austriei, cu un PIB/locuitor de 1.133 dolari Geary-Khamis 1990 (instrument statistic utilizat pentru comensurarea cantitativă a Produsului Intern Brut din diferite perioade a istoriei). Media Austriei se cifra la 2.130 dolari G-K.
Cu 1.419 dolari G-K, Transilvania era penultima regiune a Ungariei, pe locul imediat superior clasându-se Tisza Maros Basin (Banatul de azi în mare parte), cu 1.518 dolari G-K. Ungaria avea o medie de 1.637 dolari G-K.
