Editorial:

Nicolae Breban

Apel catre lichele*

Sa ma amuz putintel cu spectacolul de o cruda si colorata diversitate a naturii umane. Sa ma imbat usor, daca se poate, cu tristul cantec al colegialitatii noastre, al atator juraminte, dedicatii si ochi umezi de admiratie…

Ce veste senzationala, de proportii: dupa mai bine de doua decenii, iata, a aparut un al doilea Apel catre lichele! Da-da, ati citit bine si, sa vezi si sa nu crezi, semnat de acelasi „domn”, ca sa zicem asa – da, da, directorul de editura, bine-cunoscutul autor al unor cartulii scrise cu o anume vioiciune, dar fara cine stie ce substanta, nici literara si nici de alt fel: da, „simpaticul”, incruntatul si nitel ferocele G. Liiceanu. Sigur, Apelul e facut si lansat de asa-zisul Grup de Dialog Social, dar stim prea bine, dl. Liiceanu a fost dintotdeauna si este si azi capetenia, „inspiratorul” si factorul decisiv al sus-numitului „Grup pentru Dialog Social”, grupare care, cel putin in ultimul deceniu, s-a facut remarcata prin curtea asidua facuta ultimului Presedinte al Romaniei, harnic, impreuna cu „suita” sa, delapidator al bugetului national.

Da, dom’le, ce curios! Cu vreo doua decenii, acelasi domn (ca sa zicem asa!) a adresat si a aruncat pe masa Natiunii un Apel asemanator, care a facut, e drept, nu putina valva, desi, dupa nu multa vreme, nu putini si-au pus oarecum intrebarea: cam la cine si despre cine ar putea fi vorba, cand autorul pamfletului bine-cunoscut se adreseaza acestei „categorii”? De... lichele, se intelege, deoarece despre acestea se face vorbire, ca sa preluam una dintre formele curente orale, debitate cu sarg pe sticla. Da, multa vreme si multi oameni, destepti sau nu, scoliti sau mai putin scoliti, si-au framantat mintile cu aceasta chestiune: da, dom’le, toate bune si frumoase, dati-va, ba, la o parte, lichelelor, sa nu mai aud de voi in marele si pasnicul areal national, gata, destul, v-ati facut cheful, ne-ati incurcat si amarat traiul, dar acum, gata, plecati, lasati-ne in pace sa ne construim cu vigoare, curati si liberi, in sfarsit, o alta viata, bazata, se intelege, pe munca, cinste si credinta neabatuta in adevaratele valori.

Continuarea pe www.contemporanul.ro