O temă intens dezbătută și la începutul acestui an este opacitatea și birocrația procedurii de înregistrare în scopuri de TVA. Cele două „critici”, devenite deja laitmotiv, vin la pachet cu nemulțumiri în rândul contribuabililor, legate de aplicarea extinsă a criteriilor gândite inițial pentru înregistrarea în scopuri de TVA și în alte situații precum schimbări la Registrul Comerțului sau reactivarea codului de TVA după anulare.

În acest context, reamintesc demersul ANAF din lunile decembrie-ianuarie prin care au fost transmise notificări contribuabililor ce au avut în 2015 schimbări de administratori/asociați sau sediu social și reacțiile dure ale mediului de afaceri.

Replica venită din partea oficialilor ANAF a încercat să justifice necesitatea acestei birocrații în lupta contra evaziunii fiscale. Mai mult, chiar cifrele privind creșterile (de două cifre) din încasările de TVA de anul trecut ar fi o dovadă a rezultatelor pozitive aduse de măsurile luate de legiuitor în zona aceasta. Totuși, nemulțumirile contribuabililor de bună credință ramân în încercarea continuă de a face față diverselor cerințe impuse de legislația fiscală. Dar să inventariem la rece principalele probleme din practica societăților care au avut de-a face cu înregistrarea in scopuri de TVA, inutil să subliniem, vitală pentru buna funcționare a unei afaceri.

Lipsa de transparență

Detaliind „criticile” formulate de contribuabili, prima problema este opacitatea acestei proceduri de înregistrare; practic nu există un set de criterii clare sau un scoring pe care aplicantul trebuie sa-l îndeplinească și în consecință să existe o predictibilitate asupra procesului de înregistrare.

Companiile nou înființate trebuie sa depună celebrul formular 088 prin care sa răspundă la 20 de întrebări. ANAF ne asigură ca răspunsul la una din aceste întrebări nu determină în mod individual neacceptarea înregistrării fiscale, ci se judecă neîndeplinirea unui cumul de criterii care situează contribuabilul în categoria de risc mare. Dar, din nou, nu există o transparență cu privire la raționamentul pe care îl va aplica organul fiscal, iar acesta poate sa respingă pe loc cererea aplicantului.

Birocrația excesivă

Printre cele mai controversate întrebări adresate prin formularul 088 se numără: ce studii/profesii si ocupații au avut administratorii persoane fizice, care sunt veniturile brute realizate de asociați si administratori persoane fizice sau care sunt indicatorii financiari realizați de administratori și acționari persoane juridice.

Astfel, apar situații anormale, când administratori străini, numiți de societăți străine la conducerea filialelor romanești nou înființate, au trebuit sa facă proba studiilor și a veniturilor personale globale obținute de aceștia în fața autorității române în scopul obținerii codului de TVA. În plus, aceste cifre trebuie dovedite cu documente. De anul acesta, în formular s-a introdus și următoarea precizare „în situaţia în care documentele sunt emise de autorități străine, trebuie să îndeplinească condiţiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenţiei[…] adoptată la Haga”. Acesta este un exemplu viu de birocrație considerată excesivă.

Mai apoi, trebuie spus și că prin formularul 088 se investighează în detaliu situațiile în care administratorii sau acționarii dețin sau au deținut calitatea de administratori sau acționari în alte societăți care au fost lichidate, sunt în insolvență sau inactivitate temporară sau au obligații la bugetul de stat. Ori, nici aceste situații nu ar trebui sa restricționeze, per se, în cele mai multe cazuri (atunci când nu este anterior dovedită sau investigată o fraudă sau evaziune fiscală), dreptul noului contribuabil de a desfășura activitate ca și plătitor de TVA.

Scopul lărgit al formularului 088

Dacă la înregistrarea în scopuri de TVA prin opțiune, se poate argumenta că statul acordă un cod de TVA unui contribuabil care încă nu a efectuat activități economice și există cel puțin un risc teoretic să se folosească de atribuirea codului de TVA pentru a jongla în mecanisme evazioniste, merită punctat că acest formular se solicită și în cazul companiilor care se înregistrează prin obligație, adică după depășirea plafonului de 65.000 cifră de afaceri, sau pentru companiile care solicită reactivarea codului de TVA după ce acesta a fost anulat din varii motive (de exemplu, depunerea de deconturi de TVA pe zero timp de 6 luni).

Un studiu de caz interesant este cel în care o companie a depășit acest plafon și solicită ANAF înregistrarea în scopuri de TVA până pe 10 a lunii următoare, așa cum prevede legea. Dacă rezultatul evaluării formularului 088 depus la înregistrare rezultă a fi negativ, ANAF înregistrează compania din oficiu în scopuri de TVA și, concomitent, anulează codul de TVA – din cauza rezultatului nefavorabil în procesarea formularului 088. Reamintesc că o anulare de cod de TVA presupune colectarea TVA la bugetul statului (fără a putea fi recuperat de la clienți) și imposibilitatea deducerii TVA pentru achizițiile efectuate. Astfel, un IMM care desfășoară activități în creștere, cu o marjă de profit de (să spunem) 10%, ajunge în poziția de a avea un cost cu TVA de cel puțin 20% dacă mai desfășoară activitatea.

Considerând aceeași companie ca cea din exemplul de mai sus, se speculează în practică o neconformare voluntară – adică o nerespectare o obligației de înregistrare în scopuri de TVA – de teama de a nu ajunge în situația de mai sus. Ce se întâmplă în acest caz? O înregistrare ulterioară – retroactivă – efectuată de către autoritățile fiscale din oficiu ar însemna, în mod obligatoriu, și o recunoaștere a TVA deductibilă (conform cazului C‑183/14 Salomie și Oltean, implementat în Normele Metodologice de anul acesta).

Mai mult, așa cum am spus și mai sus, pe lângă utilizarea formularului 088 la înregistrarea companiilor în scopuri de TVA, acesta a devenit și un instrument în colectarea de informații de către ANAF cu varii ocazii, de cele mai multe ori firești în viața unei companii – cum ar fi schimbarea administratorilor/asociaților sau a sediului social.

În concluzie, din nou,la rece, ce se poate face? Simplu, instituirea unei proceduri mai suple și mai nebirocratice, care să țină seama de obiectivele majore ale statului în prevenirea fraudei fiscale, dar care să ridice în bună masura împovărarea excesivă a contribuabililor prin metode alternative la dispoziția instituțiilor statului? Cum? Prin identificarea și monitorizarea industriilor, zonelor sau lanțurilor tranzacționale cu risc crescut, colaborarea dintre instituții și intervenția rapidă și documentată a organelor de control acolo unde trebuie.

Autor: Alexandru Cristea – Tax Partner al Țuca Zbârcea și Asociații Tax