Andreea Steinhart, partener Contexpert Eugenia Ion, tax manager, Contexpert
De anul viitor, companiile vor fi obligate să întocmească dosarul prețurilor de transfer, prevede noul Cod de procedură fiscală, legea 207/2015. În prezent, documentația în această materie trebuie prezentată la solicitarea expresă a echipei de inspecție fiscală care acordă un termen, de regulă de trei luni.
Mai precis, peste anumite cuantumuri ale tranzacțiilor cu afiliații, companiile vor fi obligate să aibă întocmit și depus un dosar al prețurilor de transfer. Detaliile privind pragurile de la care devine obligatoriu dosarul, termenele de depunere și conținutul acestuia vor fi stabilite prin ordin ANAF. Şi în acest moment, conținutul și condițiile dosarului sunt cuprinse într-un ordin, respectiv ordinul 222/2008. Însă, în prezent, companiile nu sunt obligate să aibă un dosar de prețuri de transfer decât la cerere în cadrul unui control. Nerespectarea solicitării se sancționează cu amenzi între 12 și 14 mii de lei.
Dosarul prețurilor de transfer trebuie să fie atent pregătit întrucât acest domeniu este unul foarte sensibil, fiind cel mai expus unor interpretări diferite din partea inspectorilor fiscali. Interesul autorităților pentru controlul mai strict al prețurilor de transfer a crescut foarte mult în ultimul an, pe fondul schimbărilor masive de reglementare la nivel global și, în special, la nivel european, care țintesc prețurile de transfer.
Care sunt modificările?
Să comparăm noile cu vechile prevederi: În noul Cod de procedură fiscală, la art. 108 alin 2 se prevede: „în vederea documentării respectării principiului valorii de piață contribuabilul/plătitorul care desfăşoară tranzacții cu persoane afiliate are obligația să întocmească dosarul prețurilor de transfer. La solicitarea organului fiscal central competent contribuabilul/plătitorul are obligația de a prezenta dosarul prețurilor de transfer. Cuantumul tranzacțiilor pentru care contribuabilul/plătitorul are obligația întocmirii dosarului prețurilor de transfer, termenele pentru întocmirea acestuia, conținutul dosarului prețurilor de transfer, precum și condițiile în care se solicită acesta se aprobă prin ordin al președintelui ANAF“.
În codul încă în vigoare, la art 79 alin 2 se prevede: „în vederea stabilirii prețurilor de transfer, contribuabilii care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate au obligația ca, la solicitarea organului fiscal competent, să întocmească și să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul prețurilor de transfer. Conținutul dosarului prețurilor de transfer, precum și condițiile în care se solicită acesta, se aprobă prin ordin al președintelui ANAF“.
După cum se poate remarca, în noul Cod de procedură fiscală, obligația de întocmire a dosarului este prevăzută separat de aceea de prezentare și sunt introduse prevederi noi referitoare la cuantumuri și termene.
Modificările nu sunt suprinzătoare. Încă din 2014 au apărut astfel de propuneri, dar care nu s-au concretizat atunci. La acea dată, pragul propus era de 100.000 euro pentru tranzacţiile cu bunuri și de 50.000 euro pentru cele cu servicii. Pentru depunerea dosarelor, erau două variante: imediat după depunerea declarației de impozit pe profit sau la 60 de zile după închiderea situațiilor financiare anuale.
De ce este importantă întocmirea dosarului?
Până în urmă cu ceva ani, nici companiile, nici inspectorii nu au fost preocupați de acest domeniu, însă, schimbările de legislație la nivel global au impus schimbarea și în România.
La ce trebuie să fiți atenți?
Fundamentală în fața autorităților este justificarea substanței economice a tranzacțiilor cu părți afiliate, astfel încât să nu fie reîncadrate de inspectori ca tranzacții artificiale. Cele mai sensibile sunt serviciile administrative (consultanţă, management, marketing, resurse umane etc.).
Înainte de a ajunge la verificarea dosarului și a corectitudinii întocmirii acestuia, va fi verificată realitatea tranzacțiilor, se va constata dacă tranzacțiile sunt aferente activității și dacă le poate fi dovedită necesitatea. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, orice analiză referitoare la prețurile aplicate va fi inutilă, iar tranzacțiile nu vor fi luate în considerare la calcularea impozitelor și a taxelor.
Fiscul estimează prețurile de transfer folosind, în principal, trei exemple de tranzacții similare cu cea investigată și calculul mediei aritmetice a prețurilor acestor trei tranzacții similare identificate. Fiind vorba de tranzacții din trecut există un risc semnificativ ca baza de date a fiscului să nu coincidă cu prețurile utilizate de companii. Ajustarea preţurilor de transfer va însemna atât plata unor taxe și impozite suplimentare, cât și a accesoriilor de întârziere.
