Citeam mai devreme un articol postat pe Linkedin – „Ce înseamnă să fii un bun negociator?” - și m-am pierdut în recomandările autorului: „Pune întrebări”, „Ascultă”, „Fii creativ”, „Fii flexibil”, „Păstrează echilibrul”, „Fii convingător”, „Transmite siguranță”, „Pune-te în papucii celuilalt” și mai erau câteva.

Clasificările m-au plictisit întotdeauna și pentru că suntem în permanent război cu clișeul, am zis să sintetizăm recomandările care tratează exhaustiv subiectul „bunei negocieri” printr-o scurtă anecdotă trăită acum niște ani, la sfârșitul căreia găsiți simpla povață a unui adevărat negociator, despre instituția negocierii.

Acum mai bine de zece ani, am fost într-o excursie în Tunisia, una dintre țările în care negociezi totul în viață. Vizitam un monument celebru iar autocarul a oprit într-o parcare largă plină de turiști care mergeau în toate direcțiile. Am așteptat într-un loc mai retras formarea grupului la care trebuia să mă alătur și eu. Era plin de vânzători ambulanți, iar majoritatea vindeau mirodenii în pungulițe de diferite gramaje.

Mai multe pe Start-up