Nu-i uşor să faci o listă de vinuri bune, când eşti toată ziua cu nasul în ele. Îţi propui să alegi cinci şi îţi ies zece. Apoi „te cerţi“ cu editorul la un pahar de vin ca să nu-ţi taie din text. Și câştigă vinul.
Odată cu primele zile însorite de iunie îmi vine o poftă înteţită de vinuri albe, răcoroase, cu arome de citrice şi ierburi, savurate în pahare reci. Am avut parte de o primăvară destul de călduroasă, motiv pentru care timp a fost destul să reflectez la vinurile pe care le voi degusta toată vara aceasta. Când am început să întocmesc lista scurtă am avut câteva criterii foarte clare în minte: să fie minerale, să fie ceva mai slab alcoolizate şi să aibă suficientă aromă cât să-ţi bucure papilele într-un postgust prelung, dar fără să-i pălească din prospeţime. Selecţia la care am ajuns este, de fapt, o listă de soiuri celebre de struguri şi vinuri provenite din România, Franţa, Italia sau Chile. Îndrăznesc să sper că măcar o parte dintre ele vor ilustra şi ideea voastră de vară petrecută cu un pahar de vin alb prin preajmă. Ori de câte ori se iveşte ocazia, bineînţeles. Pentru că lista nu a putut rămâne prea scurtă până la finalul demersului.
Liliac Young. Aşa cum îi spune şi numele este un vin tânăr, proaspăt şi vioi, excelent pentru sezonul cald. Este un cupaj din Fetească albă şi Pinot Gris, care poate fi consumat în compania unor salate fresh de vară şi a cărnurilor albe preparate pe grătar. Rieslingul este un strugure originar din regiunea Rinului, cu o aciditate pronunţată şi o aromă florală foarte persistentă. Producătorii de la Oprişor au reuşit să imite foarte bine buchetul ierbos şi răcoritor al rieslingurilor nemţeşti într-un vin care vă poate fi un companion perfect pentru un aperitiv uşor de vară. Produs dintr-un soi specific regiunii Valea Loarei, Melon de Bourgogne, Muscadetul este un vin sec, răcoros, excelent pentru zilele călduroase de vară. Cel mai cunoscut vin din zonă se numeşte Muscadet Sevre et Maine La Sablette şi trebuie băut bine răcit, în compania fructelor de mare bine condimentate, aşa cum îi sugerează şi eticheta împodobită cu un rac surprins în poziţie de atac.
Un soi românesc get-beget nu poate lipsi dintr-o astfel de companie selectă. Mă gândesc la Feteasca albă şi în special la vinul lucrat de Aurelia Vişinescu şi apoi baricat în butoaie de stejar pentru a căpăta acea textură untoasă bine integrată în postgustul lung şi intens. Căutaţi prin urmare Feteasca albă baricată de la Artisan. O să vă mângâie pe suflet. Ar mai fi Crampoşia, un strugure cu nume ce vine din ritualurile dacice. Cea de la Crama Atelier are o aromă sprinţară cu note de flori şi fân. Este un vin foarte proaspăt cu o aciditate fină, persistentă, care poate fi servit fie înainte de masă, bine răcit.
Chardonnay-ul este probabil cel mai cultivat strugure alb din lume şi e cam greu să alegi un vin chiar şi cu nişte criterii destul de precise în minte. Specialiştii spun că în vestul Rhonului este un climat numai bun pentru Chardonnay, iar vinul obţinut aici este ceva mai mineral şi mai sec decât media. Chardonnay-ul Grand Ardeche are delicateţea unui Chablis şi un gust fructat, ideal pentru zilele toride de vară. Vi-l recomand cu căldură.
Le-am lăsat la urmă pe cele italieneşti, ca să pot să le laud în tihnă. Pecorino, de pildă, este un soi de strugure cu origine necunoscută, care este cultivat de secole în regiunea centrală a Italiei, în special în Marche şi Abruzzo. L-am descoperit datorită vinurilor Unico de la Tenuta Ulysse. Vinul Pecorino de sub această etichetă este uşor fructat, cu o mineralitate bine echilibrată care îl recomandă pentru o zi toridă de vară, în compania unor paste cu sos alb şi trufe sau a unor salate cu pomodori secchi. Greco di Tufo este un vin faimos întreaga lume. Iar strugurele său provine din regiunea Campania, acolo unde sunt atestate primele culturi de viţă de vie din Peninsulă. Am gustat multe Greco di Tufo la viaţa mea, însă de departe cel mai bun este cel produs de familia Mastroberardino, care are şi un palmares bogat de premii la competiţii internaţionale de prestigiu.
Ultimul vin de pe listă cred că îmi place cel mai mult. Și probabil nu întâmplător este şi cel mai scump (costă cam 100 de lei) Este vorba despre un Pinot Grigio Jermann de la Venezia Giulia. Are un buchet extrem de intens şi fructat cu o complexitate aparte. Poţi să distingi în el arome de piersică, lămâie şi pepene bine copt. Este un vin remarcabil care trebuie să însoţească o cină pe măsură.
Vinuri bune şi băuturi fine, sfaturi utile şi reţete de cocktailuri puteţi găsi pe www. theliquorstore.ro.
Căutaţi-ne şi pe pagina noastră de facebook: theliquorstore.
