Alegi cursurile de balet in detrimentul smartphone-ului Hello Kitty pentru fetita ta sau iti inscrii baiatul la cursuri de inot, cand el vrea sa isi petreaca timpul liber online. Iti pui copilul sa se uite la desene animate din vremea ta si nu il lasi sa se uite la cele cu monstri din ziua de azi. Stii tu mai bine, nu? Ei bine, nu e chiar asa. Se impune un anumit grad de negociere, pentru ca deciziile tale ca parinte sa nu il scoata pe cel mic din "vremea" lui.

Intr-un articol anterior, am tratat problema invaziei gadgeturilor in lumea copiilor si am vazut ca ele sunt foarte utile celui mic, pentru ca ii stimuleaza legaturile neuronale, insa doar atunci cand ele constituie un mijloc, si nu un scop in sine.

De data aceasta am incercat sa ducem discutia mai departe si sa gasim niste solutii practice pentru acei parinti care se implica foarte mult in educatia copiilor, dar care tind sa incline balanta catre un anumit gen de activitati, uitand ca exista o multitudine de alte experiente potrivite. Acesti parinti trebuie sa isi aplece mai mult urechea la dorintele copiilor. De multe ori, ei stiu mai bine.

Nu compensa lipsuri din copilarile impunandu-i un hobby

Ce aleg parintii pentru copiii lor, in ceea ce priveste timpul petrecut in afara scolii? Cat de atent ar trebui "manageriat" acest timp, pentru o dezvoltare armonioasa a copilului? Spre exemplu, unii parinti mai elitisti isi cresc copilul cu desene animate din vremea lor, pentru ca doar acelea sunt bune, nu cele cu monstri din ziua de azi, dar la scoala colegii copilului respectiv rad de el din aceasta cauza. E un singur exemplu daca ne gandim la toate intrebarile pe care si le pun parintii in ziua de azi. Cum rezolvam astfel de probleme?

"Din experienta acumulata, pana la varsta gimnaziului parintii aleg ca proprii copii sa experimenteze cat mai mult: pictura, balet, arte martiale, origami, pian, etc. Odata cu rigorile gimnaziului, dar si cu definirea intereselor copiilor, parintii devin mai restrictivi, impunand limite si cerand consecventa si performanta. Timpul copiilor trebui manageriat foarte atent de la cea mai frageda varsta, intrucat copilul este orientat in general pe legea minimului efort. Dar pentru a fi in acord cu nevoile fiziologice si emotionale ale copilului, toate aceste activitati in care il implicam trebuie agreate cu el", spune psihologul Claudia Andrei, consilier scolar si coordonator dezvoltare personala in cadrul Avenor College.

"Va face pian de performanta, dar are nevoie si de cursuri de inot pentru a asigura dezvoltarea armonioasa a corpului si a mentine starea de sanatate a organismului si va mai face si un club de origami ca hobby. Intre toate aceste activitati urmate de teme, poate de o jumatate de ora de povestiri cu familia, cat si de nevoia copilului de a intra online cu prietenii, nevoia de a ramane in tendintele vremii, trebuie asigurata. Aici intervine discernamantul adultului care trebuie sa negocieze cu copilul si sa se asigure de calitatea acestor interactiuni", exemplifica psihologul.

La capitolul desene animate, Claudia Andrei considera ca, decat sa-i interzicem desenele animate cu monstri pentru ca noi ca parinti nu le consideram ok, este de dorit sa vizionam cateva episoade cu copilul nostru si sa discutam acele aspecte care le fac inadecvate varstei, tot asa cum trebuie sa discutam acele aspecte care fac desenele de pe vremuri adecvate varstei. Doar asa copilul va intelege diferenta intre bine si rau, valoare versus nonvaloare si nu se va simti inadecvat fata de colegii sai.

Mihaela Feodorof, proprietara companiei de consiliere vocationala a copiilor Yourway Counselling, atrage atentia ca timpul liber al copilului trebuie gestionat in concordanta cu nevoile si personalitatea lui: "De regula, programele extracuriculare sunt alese de parinti, uneori compensand ceea ce nu au avut acestia parte in copilarie (pian, balet, hobby-urile adultilor). Dupa multe incercari copilul ajunge si la activitati care intr-adevar il reprezinta, fie ele sportive, culturale, de societate, limbi straine etc." 

Nu lua decizii pentru el, ci impreuna cu el

De multe ori, "salvarea" universala a copiilor este, in mintea parintilor, sportul. Probabil ca multe probleme ar putea fi anihilate daca copilul ar frecventa diverse cursuri de sport - energia consumata aici si nu in fata calculatorului, dezvoltarea relatiilor cu ceilalti copii in detrimentul izolarii pe care o presupune televizorul/calculatorului etc.

Sportul poate constitui o alternativa printre alte alternative, dar sa nu fie singura, atentioneaza Claudia Andrei, de la Avenor College.

"Stim ca elevii au nevoie de sport pentru a se dezvolta armonios, pentru a dezvolta un stil de viata sanatos, au nevoie de arta pentru a dezvolta simtul estetic si imaginatia, au nevoie de stiinta pentru a fi creativi, au nevoie de tehnica IT pentru a tine pasul cu timpul in care s?au nascut. Niciuna in sine nu poate maximiza potentialul de care dispun copiii, ci doar corelate ca proportie si timp alocat in functie de varsta, abilitati si idealurile copiilor. Oricat de talentati ar fi, oricat de inteligenti ar fi copiii au nevoie de parinti responsabili care fac alegeri impreuna cu ei. Nu pentru ei, nu in locul lor, ci impreuna", precizeaza psihologul.

De asemenea, parintii trebuie sa le acorde mult timp celor mici, incercand, impreuna cu acestia, sa gaseasca un reper potrivit pentru dezvoltarea lor.

"Sunt copiii care au aplecare catre activitatile sportive, care ii solicita fizic pe cand alti copiii sunt atrasi cu precadere catre activitati artistice (pictura, studiul unui instrument), stiintifice (astrologie) sau altele. Nu putem generaliza, insa ar fi util ca parintii sa aloce timp micutilor incercand sa descopere interesele acestora. Sportul, mai ales cand ajunge sa fie practicat la nivel de performanta, este un bun predictor al excelentei si in alte domenii. Alegerea sporturilor de echipa sau individuale, iarasi, este un prilej de analiza pentru parinti", explica Mihaela Feodorof, de la Yourway. 

Nu uita ca bucuria unei jucarii nu poate fi inlocuita niciodata de un device

Ne spunem adesea ca valorile si preocuparile copiilor s-au modificat in ultimii ani, o data cu avansul tehnologic si inmultirea genurilor de jucarii si de instrumente de studiu. Mai exista acea emotie la primirea unei jucarii pe care o aveau parintii lor? Mai exista un atasament fata de jucarii? Sau instrumente de genul tabletei le starnesc atat de mult curiozitatea incat "nu mai dau doi bani" pe clasicele papusi, masinute, ursuleti?

Preocuparile copiilor au ramas aceleasi dintotdeauna, raspunde Claudia Andrei. "Copiii au nevoie de jucarii, de papusi, masinute, ursuleti si trenulete, de Mos Craciun si de Iepurasul de Paste. Dar noi, adultii, suntem cei care vrem sa le oferim ceea ce noi n-am avut, fara sa ne gandim prea mult la ei, ci mai mult la noi. Le oferim tableta la cinci ani, smartphone la sapte ani. Copiii pot cere orice, noi ca parinti avem dreptul si obligatia de a le refuza ceea ce nu este potrivit varstei si dezvoltarii lor psihosocioafective", puncteaza ea.

Si Mihaela Feodorof considera ca bucuria unei jucarii nu poate si nu va fi inlocuita niciodata de un device: "Pana si noi, adultii, de ce nu recunoatem, suntem sensibili la jucarii", subliniaza ea, mentionand ca un dispozitiv aduce in viata copilului diversitatea, usurinta accesarii informatiilor in diverse forme (filme, desene animate, jocuri/personaje preferate, etc.). 

Feodorof nu considera ca tehnica exclude jucariile standard, ci doar completeaza imaginea copilului in ceea ce priveste modul sau de a se valida in raport cu lumea inconjuratoare.

Ii putem oferi celui mic si tableta, si cursuri inot, si Hello Kitty, si balet si cate altele care vor mai aparea, insa important este sa comunicam cu copilul nostru, sa facem impreuna cu el alegerile potrivite fiecarei varste, mentioneaza reprezentanta Avenor College.

Asadar, "fiecare isi are rolul sau la un anumit segment de varsta, dar important este sa nu fortam ritmul de dezvoltare si maturizare al copilului doar pentru ca asa am vazut la x, am auzit la y. Esential pentru parinte este sa insoteasca copilul in procesul devenirii sale, cu blandete, dar si cu fermitate atunci cand se impune. Deciziile trebuie luate impreuna cu copilul, in sensul explicarii acelei decizii si a oferirii unei alternative", concluzioneaza Claudia Andrei.