Tot mai multi studenti se inscriu in programe de internship fara plata, in speranta ca la finalul lor vor fi angajati. Dar care este diferenta intre o companie cu intentii bune si una care si-a facut un obicei din a exploata tinerii prin astfel de stagii de practica?

Internshipul reprezinta o perioada de pregatire intr-o companie, pregatire pe care universitatile nu o ofera. In cadrul unui astfel de program, studentii reusesc sa dobandeasca o serie de abilitati practice si sa transpuna informatiile pe care le-au invatat.

Totodata, acestia pot sa evalueze activitatea pe care o desfasoara si sa decida daca aceasta se potriveste cu profilul lor sau nu, spune Mihaela Ionita, managing partner al companiei de outsourcing si consultanta in resurse umane B&M Alliance Management.

Ea subliniaza insa ca internshipul trebuie sa respecte anumite prevederi legale. „Sunt numeroase cazuri in care atragerea participantilor la internship este efectuata cu promisiunea de angajarea ulterioare insa finalul perioadei de internship nu aduce cel mai adesea semnarea unui contract individual de munca”, arata Mihaela Ionita.

Aceasta afirma ca internshipul pentru studenti, neplatit cu buna stiinta, este o practica des utilizata, avand in vedere numeroasele anunturi existente si informatiile nu tocmai clare despre respectarea prevederilor legale de catre aceste internshipuri.

Ionita considera ca toate aceste probleme ar putea fi evitate daca in loc de internship s-ar incheia un contract individual de munca avand in vedere avantajele pe care acesta le produce pentru ambele parti.

No internship, no job

Pe de alta parte, Stefan Stroe, proprietar al agentiei de comunicare Incandescent Marketing si profesor la SNSPA, spune ca internshipul a devenit un „must”, cel putin in domeniul comunicarii.

„Internshipurile au devenit o conditie de angajare in bransa. Altfel spus, nu ai internshipuri in CV, nu ajungi pe shortlist”, mentioneaza Stroe pe blogul sau. Acesta isi exprima aversiunea fata de internshipurile neplatite din Romania, mentionand ca internul neplatit inlocuieste adesea muncitorul calificat.

In plus, internshipul neplatit este o lipsa de angajament din partea celor doua parti: studentul nu ofera potentialul sau maxim si nu are un plan si obiective pentru practica, iar angajatorul stie ca il va tine acolo doar cateva luni sau cat va rezista, adauga Stefan Stroe.

Acesta mai spune ca recrutarea unor interni neplatiti poate fi o strategie de recrutare mascata. „E imoral sa iei studenti in practica pentru a-i momi ca ii poti angaja dupa aceea”, continua profesorul de la SNSPA.

Stagiul mai mare de 3 luni = abuz?

Stefan Stroe atrage atentia ca legislatia curenta este rupta de realitatea bransei, spunand ca nu prea ai motive sa stai mai mult de 3 luni intr-un stagiu de practica in publicitate sau PR.

Dar, potrivit unui ordin emis in 2008 de Ministerul Educatiei, durata stagiului este de minimum o saptamana si de maximum 12 luni.

„Ori noi, cei cu experienta, stim foarte bine ca in publicitate si PR, stagiile de practica sau internshipurile nu au de ce sa dureze mai mult de 3 luni. In meseria noastra, in cel mult o luna un angajator afla clar daca un tanar aflat in probe (atentie, probe, nu internship!) are potentialul dorit sau nu. De aceea, orice internship care depaseste 3 luni poate fi interpretat ca fiind un abuz al angajatorului sau ca o dovada de incompetenta a acestuia”, mentioneaza Stroe.

El considera ca, in niciun caz, studentul acceptat la internship nu trebuie ademenit cu probabilitatea de a fi angajat. „As adauga la imoralitate si faptul ca este un santaj deloc subtil”, conchide profesorul.

Imoral, dar legal

Chiar daca pare imoral, internshipul neplatit nu este insa ilegal. Mihaela Ionita de la B&M Alliance Management arata ca internshipul este un program neplatit, acesta fiind efectuat conform prevederilor Legii nr. 258/2007.

Internshipul in aceptiunea prevederilor legale in vigoare presupune indeplinirea anumitor conditii. Astfel, practica elevilor si studentilor se organizeaza si se desfasoara pe baza unui contract-cadru de colaborare sau a unei conventii, dupa caz, incheiata intre organizator si partenerul de practica.

Organizatoul de practica este unitatea sau institutia de invatamant preuniversitar, respectiv universitar, care desfasoara activitati instructiv-educative si formative, explica Mihaela Ionita.

Cu toate ca internshipul neplatit este legal, reprezentanta companiei de consultanta in resurse umane este de parere ca ar trebui platit, deoarece studentul presteaza de cele mai multe ori o activitate in cadrul societatii respective, activitate care ar trebui remunerata.

Stagiul de practica ar trebui platit si in vederea motivarii si retentiei tinerilor cu potential in cadrul societatilor. In plus, angajatorul poate oricand inceta contractul de munca in timpul perioadei de proba.

In ciuda acestor avantaje, exista multe internshipuri neplatite. Mihaela Ionita explica succesul acestora prin faptul ca brand-ul companiei poate asigura un plus la cv-ul studentilor si nivelul ridicat al programelor de pregatire profesionala asigurat de companie pentru cei ce efectueaza stagiile de practica.

Cine mai lanseaza stagii

ASPI (Asociatia de Studenti si Profesionisti IT&C) a lansat de pe 13 februarie 2014 cea de-a zecea editie a programului national de stagiatura “Stagii pe Bune”, care isi propune sa plaseze studentii facultatilor cu profil de IT in stagii de practica, desfasurate pe durata verii, in companiile din domeniul IT&C.

De anul acesta, programul devine unul international. VMWare, companie americana care dezvolta software de virtualizare, devine partener al programului si inaugureaza o noua categorie, aceea de stagii internationale.

Si Orange Romania, cel mai mare operator de telefonie mobila, deruleaza un stagiu de practica denumit Orange First Step. La editia care a avut loc in perioada 25 noiembrie – 31 decembrie 2013, au fost disponibile peste 150 de locuri de practica in echipele de la Orange shop, Relatii Clienti, IT, Financiar si Resurse umane.