Practica interzisa de regula in corporatii, angajarea rudelor este contraindicata si micilor companii. Regula din manualele de management din Occident se aplica insa mai putin in Romania. Cum a devenit recrutarea neamurilor mai avantajoasa pentru patronii romani si ce probleme intampina afacerile de familie pe plan local?

In marile corporatii si, in general, in firmele straine bine structurate si organizate, cu proceduri solide, conditiile in care persoane cu diverse grade de rudenie pot lucra in aceeasi firma sunt destul de restrictive, uneori pana la interdictia totala, spune head-hunterul George Butunoiu.

Situatia este similara si in cazul firmelor antreprenoriale, deoarece se considera ca si acestea tind si evolueaza catre modelul corporatist. "Adica, chiar daca incepi o mica afacere cu cateva neamuri apropiate, pe masura ce aceasta creste trebuie sa incepi sa te gandesti cum sa te descotorosesti elegant de ele", explica Butunoiu.

El cred ca orice patron roman care a incercat sa isi restructureze din mers compania ajunsa deja suficient de mare, a primit deja de la consultanti si de la diversi sfatuitori recomandarea de a pune un “management profesionist”, de a delega o mare parte dintre atributii si responsabilitati – chiar pe toate, daca se poate – si, subinteles, de a-si trimite rudele sa lucreze in alta parte.

"Pana sa vina criza si eu le spuneam celor cu business-uri antreprenoriale exact acelasi lucru, fara sa stau macar pe ganduri, din reflex. Acum mi-am infrant acest reflex, insa", a adaugat Butunoiu. 

Ce schimbari a adus criza

Specialistul in resurse umane apreciaza ca mai nimic din ce scrie in cartile si manualele de business nu pare sa se potriveasca in Romania. "Afaceri care nu ar trebui sa reziste nici macar sase luni, dupa teorie, ii imbogatesc an de an pe patronii lor, pe cand multe altele facute exact dupa litera si spiritul manualului nu apuca anul, angajati buni au sistematic rezultate proaste, si invers, si cate si mai cate", explica Butunoiu.

El arata ca marea problema cu aceste teorii, care sunt bine validate de realitate in alte parti, este ca au fost scrise in tari in care nivelul de incredere generalizata este mult mai ridicat decat la noi. "Or, ce functioneaza bine si relativ previzibil atunci cand oamenii au multa incredere unii in altii si in sistem, devine aleatoriu si adesea cu susul in jos atunci cand nu mai stii in cine si in ce sa crezi", mai spune head-hunterul roman.

Acesta considera ca nu mai e deloc evident ca si in Romania dezavantajele sunt clar mai mari decat avantajele atunci cand este vorba despre neamurile patronului angajate intr-un business antreprenorial.

"Suplimentul de incredere pe care il poate aduce prezenta lor compenseaza o parte dintre neajunsuri. Rudele nu fac greva, nu te reclama si nu te dau in judecata, poti sa intarzii ziua cu salariul, daca nu ai destul cash, ii trece repede daca ii spui unuia, la nervi, ca e idiot, si nici nu te astepti sa tina minte si se razbune pe tine si dupa un an de zile", puncteaza Butunoiu.
 
Problema succesiunii

92% din afacerile de familie din Europa Centrala si de Est sunt inca gestionate de generatia fondatoare, in contrast cu 70% din afacerile din Europa Occidentala. Ceea ce inseamna ca o majoritate covarsitoare a familiilor antreprenoriale nu au trecut inca prin etapa succesiunii, adica nu au depasit faza critica a transferului intre generatii, o procedura extrem de complexa si provocatoare.

"Afacerile de familie s-au dovedit cruciale pentru stabilitatea economiei europene. Aceste companii au un numar record de angajati in acest moment si au continuat sa investeasca in capitalul uman intr-un moment in care Europa se confrunta cu rate mari de somaj. Dar, in ciuda contributiei lor majore la economia europeana, multe afaceri de familie considera mediul de reglementare presant, mai ales din punctul de vedere al impozitarii", mentioneaza Johannes Volpini de Maestri, managing director EY Austria Private Client Service, specializat in problemele afacerilor de familie.

"Un numar important din afacerile romanesti sunt afaceri de familie, care acum se afla in procesul de succesiune la generatia a doua. Succesiunea, ca atare, comporta o serie intreaga de provocari cum ar fi disponibilitatea fondatorilor de a realiza succesiunea, in ce masura acestia au succesori, cum sa-i aleaga pe acei succesori care pot si sunt motivati sa preia afacerea, cum pot planifica in timp util respectivul proces, ca si optimizarea dintr-o perspectiva juridica si fiscala a acestuia", spune si Bogdan Ion, country managing partner, EY Romania si Moldova.

Potrivit lui, pentru ca aceasta tranzitie la noua generatie sa se realizeze cu succes, este nevoie de un plan de succesiune bine gandit, prevazut din timp (chiar cu zeci de ani inainte) si perfect executat.

Diferente majore intre generatii

"Comunicarea succesorului este, de asemenea, critica pentru mentinerea increderii in business a partilor interesate, de la angajati pana la clienti, furnizori si banci. Sa nu uitam de asemenea ca Romania se afla intr-o situatie speciala, in care cele doua generatii intre care se realizeaza succesiunea au fost educate in doua perioade foarte diferite din punct de vedere cultural, cu viziuni dramatic diferite: in timpul comunismului si post-1989", adauga Bogdan Ion.

Johannes Volpini de Maestri subliniaza faptul ca 33% dintre cele mai mari afaceri de familie din lume sunt localizate in Europa, in timp ce afacerile de familie din Europa reprezinta 85% din numarul total de companii si angajeaza mai mult de 144 milioane de persoane.

Cifre optimiste

Intr-o piata dificila, majoritatea (peste 70%) afacerilor de familie din Romania au avut performante bune in anii de criza, potrivit unui sondaj PwC realizat anul trecut. Mai mult, proprietarii si managerii acestor afaceri sunt destul de increzatori cu privire la perspectivele de crestere in urmatorii ani, 61% asteptand o crestere constanta, in timp ce 13%, o crestere mai agresiva, cifre similare tendintei globale. 

De asemenea, preocuparile legate de disponibilitatea resurselor financiare, presante la debutul crizei mondiale, par sa se fi atenuat, doar 13% dintre respondenti mentionand in prezent acest aspect. De asemenea, pare sa existe o incredere crescuta in capacitatea Bancii Nationale a Romaniei de a gestiona volatilitatea cursului de schimb, numai 16% dintre cei intervievati mentionand aceasta problema, un procent similar celor preocupati de rata dobanzii. 

Confruntandu-se in continuare cu o pondere redusa a exporturilor in totalul cifrei de afaceri, companiile de familie romanesti par mai putin ingrijorate de criza economica europeana, doar 13% dintre respondenti indicand acest factor drept o amenintare. 

In plus, estimarile privind exporturile indica o crestere de pana la 27% din cifra de afaceri in urmatorii. Astfel, afacerile de familie din Romania vor inregistra cel mai ridicat ritm de crestere a exporturilor din lume (77%), inaintea celor din Grecia (70%), Turcia (64%) si Italia (67%). 

Printre cele mai cunoscute afaceri de familie din Romania sunt Softwin - Bitdefender (sotii Florin si Mariuca Talpes) , Dedeman (fratii Dragos si Adrian Pavel), Christian Tour (fratii Cristian si Marius Pandel), Adrem Invest (fratii Corneliu si Adrian Bodea), Bega Grup (fratii Emil si Marius Cristescu), Sanador (sotii Doris si Florin Andronescu), Gral Medical (sotii Robert si Georgeta Serban), Sonimpex - Magiunul de Topoloveni (mama si fiica - Bibiana si Diana Stanciulov), European Drinks (fratii Viorel si Ioan Micula).